Dear...

Capitolul I • Welcome!

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

"Nu vreau ca ei să îmi știe secretele.
Nu vreau ca ei să afle felul în care te iubesc.
Nu cred că ei vor întelege asta.
Nu cred că mă vor accepta."

- Fleurie - Hurts like hell

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

------ * -------

"...Fiecare secundă îmi amintește de acea zi oribilă. Flăcările înalte străluceau în depărtare și nimeni nu le putea opri. Nimeni nu încerca să le oprească. Și totul din cauza mea. Eu, puștoaica de șaisprezece ani, care aștepta aprobarea instructorului de a conduce singură o mașină, am fost cea care și-a lăsat sora să moară în propriul automobil. Mereu o să regret acea zi. Totul din cauza mea..."

- Scumpo, trebuie să plecăm!

O aud pe mama cum mă strigă de la parter și îmi închid brusc așa zisul meu jurnal. Îmi iau rucsacul și ies din cameră. Înainte de a închide ușa, privesc pentru ultima oară spre încăperea unde mi-am petrecut copilăria. Îmi iau rămas bun de la mobila care, sper că nu am să o revăd vreodata, chiar dacă îmi va fi dor de ea, și de la peretele plin de amintiri cu sora mea.

- Rosemary.

Din start încerc să nu îmi dau ochiii peste cap. Tata este de origine rusă, din partea bunicii, și română, din partea bunicului. Numele meu este rus, deci tata preferă să nu îmi audă porecla și să mă strige Rosemary, un nume pe care nu îl suport, din păcate pentru rudele mele.

- Da, tată!

- Verișorul tău ne așteaptă.

Pornesc împreună cu el spre ieșire, sperând să nu mă mai întorc vreodată în Liverpool.

Liverpool este un oraș superb, în care aglomerația nu se compară cu cea din Londra. Asta îmi plăcea. Este foarte liniștit față de capitala Angliei. Și totuși, nu puteam să mai stau aici, gândindu-mă mereu la sora mea.

Mama închide ușa casei și mă privește cu un zâmbet sincer. Este îmbracată ca de obicei, foarte elegant, într-un costum crem, format din sacou și fustă. Poziția ei socială este de vină pentru înfățisarea ei mereu perfectă. Nici nu îmi amintesc când am văzut-o ultima dată în pantaloni de trening.

- O să-ți placă în Londra.

Normal că o să-mi placă. Vei sta cât mai puțin timp acasă. Vei avea o grămadă de proiecte la care s-ar putea să nu faci față, dar eu voi putea să fac orice. Un punct bonus pentru mine.

Ca răspuns, dau ușor din cap, privind spre mașina din fața casei. Din ea iese nimeni altul decât Back, verișorul meu preferat, nepotul mamei mele. Back este un tip bine făcut, cu părul blond, destul de lung. Ochii îi sunt de un albastru deschis, semănând cu cerul senin. De o parte și de alta a obrajilor se află câte o gropiță. Se observă originea sa irlandeză.

Se apropie de mine și mă imbrățișează strâns. Îi răspund la acțiune și îmi încolăcesc mâinile în jurul lui. Nu l-am văzut de șase luni. Mi-a fost atât de dor de el. Noi doi mereu am avut o relație mai specială. Ne completam reciproc.

Îmbrățișările lui mă ajută mereu.Îmi lasă un scurt sărut în creștetul capului și îmi deschide ușa mașinii. Cinci ore pe bancheta din spate vor fi un dezastru pentru mine. Nu îmi pot imagina cum Back va conduce atâta timp. Pare foarte obosit.

Aștept ca ceilalți trei să urce. O mare minune când îl văd pe tata în dreapta, la volan, iar Back în stânga mea. Nu înțeleg de ce conduce tata. Dacă a fost plănuit așa de la început, de ce a mai venit Back după noi? Poate a fost prin zonă și a decis să treacă pe aici. Îl privesc pe verișorul meu cum își deblocheaza telefonul și îl butonează. Nici nu mai stau pe gânduri și mă așez pe genunchii lui, încercând să adorm.