Chapter XXVIII:"Perry e perfecta"

212 16 12
                                    

"I-am spus ca o iubesc
Dar nu sunt sigur ca m-a auzit.
Acoperisul este destul de ud,
Petrecerea s-a terminat.
Fara a lasa ceva in urma de facut,
Doar eu,ea si luna."

-OneDirection -"End Of The Day"

*

Simt perna moale. Imi dau cateva fire de par dupa ureche si imi deschid ochii,facand contact cu intunericul. Imi ating pielea din jurul lor,fiind foarte uscata si imi dau seama ca e din cauza lacrimilor. Privesc pe geamul imens si observ cateva lumini. Orasul asta este plin de viata la orice ora. Clipesc de cateva ori. Imi iau telefonul de pe noptiera. Este ora patru dimineata. Imi rasucesc putin gatul,simtind ca imi e blocat. Ma intorc cu greu pe partea cealalta si il vad pe Harry.

Doarme asa de linistit. Buzele ii sunt usor intre-deschise. Parul ii e dezordonat si putin umed. Ii este cald? Ma apropiu mai tare de el si imi asez mana pe fruntea sa. E fierbinte,foarte fierbinte. Sincer,as fi dat orice ca eu sa fiu in locul lui,sa fiu eu cea accidentata. Nu imi place sa il vad asa. Nici nu stiu cum a reusit Liam sa ii opreasca sangerarea. E prea cald.

Ma dau jos din pat si trasar la contactul rece cu podeaua. Ma indrept spre dulapul din apropiere,unde se afla o plasa plina de medicamente. Aprind din mers lumina. Ma uit printre cutiile de medicamente si incerc sa gasesc cel pentru diminuarea febrei. Le asez pe noptiera de langa el si ies din camera pentru a aduce un pahar cu apa.

Dar ma opresc dintr-o data. Daca medicamentele nu il ajuta? Daca inrautatesc situatia? Ranile sale sunt foarte grave. Nu stiu cum va reactiona organismul sau daca ii voi da medicamente. Ma intorc pe calcaie si deschid usa camerei.

Ma indrept spre dulapul,de unde mi-am luat si tricoul larg a lui Harry drept pijama. Il deschid si iau un prosop mic si subtire. In baie il ud si il storc usor. Dupa il asez pe fruntea lui. Cu un altul ii sterg fata si zona gatului.

Jur ca cine i-a facut asta o sa plateasca cu adevarat. Nu inteleg cine poate fi turnatorul. Am vazut ca sunt foarte discreti si isi pastreaza orice secret. Back nu ar face asta. E verisorul meu. Stie ca sunt cu Harry si ca il iubesc. Iar el nu s-ar intoarce impotriva iubitului meu. Il apreciaza foarte mult. Michael e unul dintre cei mai de treaba oameni. M-am inteles foarte bine cu el si a incercat sa ma apere de Derek. De aceea ajung la concluzia ca el trebuie sa fie. Derek niciodata nu m-a suportat. Iar comportamnetul sau rautacios,ma face sa cred ca el l-ar trada oricand pe Harry.

Ii iau mana lui Harry si o strang usor. De data aceasta mainile ii sunt calde si parca nu sunt obisnuite cu ele. Ii aranjez putin parul si il privesc incontinuu. El a fost singurul care a incercat sa ma ajute. A fost la locul accidentului,a incercat sa ma calmeze,a stat langa mine,iar eu nici nu stiam asta. A fost acolo mereu cand trebuia.

Imi deschid larg ochii in momentul in care isi misca incet capul. Sper sa se trezeasca. Vreau sa stiu cum se simte.

-Rose?

Zambesc usor la auzul vocii sale usor ragusite. Incep sa ii ador vocea din ce in ce mai mult. Ochii ii sunt deschisi. Nu mai sunt asa rosii,dar observ oboseala din ei.

-Cum te simti?il intreb pentru a ma decide ce trebuie sa fac mai departe.

-Ca dracu!raspunde rapid.

Este nervos. Ma gandesc ca nu se simte bine,din moment ce are febra. Dar tonul lui si felul in care vorbeste,ma face sa cred ca nu ii place situatia in care se afla si vrea sa il omoare pe vinovat. Dar daca a facut-o deja? Aseara era un cadavru langa noi,dar nu am avut ocazia sa il analizez. Poate nici macar nu as fi cunoscut persoana.

-Trebuie sa il sun pe Liam.

Nu am o alta idee. Eu nu ma pricep pe partea de medicina. Iar ei au trecut prin multe cazuri in care au fost nevoiti sa o practice. Nu vreau ca Harry sa se simta rau,iar eu sa nu fac nimic. Trebuie ca Liam sa ajunga aici sau sa-l sune pe acel medic.

Dear...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum