Dear...

Chapter XXV:"De ce?"

"Ti minte ziua cand am renuntat,
Cand mi-ai spus ca nu ti-am dat in de-ajuns,
Si toti prietenii tai ti-au spus ca o sa te parasesc?
Ea statea intinsa pe pat cu tricoul meu.
Sunt doar in cautarea corpului tau,
Asta nu este o pata de vin rosu,
Eu sangerez din dragoste.

Te rog,crede-ma!
Nu vezi cat insemni pentru mine?
Oh,te iubesc,te iubesc."

-OneDirection -"Olivia"

*
Usa se deschide incet. Pe ea apar doua capete care imi zambesc.
Nu asteapta o aprobare din partea mea si intra in camera.
Unul era imbracat cu un tricou alb,alaturi de pantaloni negri cu bretele,iar celalalt asemanator,dar pe tricoul lui era steagul Italiei.

Ii privesc ciudat si ma intorc putin spre Harry. Se pare ca nici el nu se astepta la vizita asta nocturna.

-Buna,baieti!saluta blondul din fata mea.

-Cum naiba ati intrat?ii intreb nervoasa.

Louis indiferent inchide usa si se aseaza pe un dulap mic de inaltime,unde tin deobicei o carte pe care o citesc.
Niall se scarpina cu o mana in cap si ne priveste cu un zambet imens si fortat pe fata.

-Sti,usa din spate era deschisa!imi raspunde Louis care imi rasfoia cartea. O,"Mincinosii".

-Era usa din spate deschisa? Si noi de ce am intrat pe geam?intreaba deranjat Niall.

Eu si Harry pufnim deodata. Ii zambesc la actiunea facuta,iar el ma saruta intr-o partea a capului.

-Taci,man! Ce naiba?sopteste Louis. Oricum,am vrut sa vad daca sunteti bine. De fapt,tu daca esti bine!spune in timp ce se uita la mine.

-Sunt bine!raspund grabita.

-Nu e prea bine!ma contrazice baiatul de langa mine.

-Dupa cum arata,se vede ca nu e bine.

-De ce credeti asta baieti?ii intreb in timp ce ma plimb prin camera. Acum nu mai am nimic.

-Rose,esti prietena mea cea mai buna si iti spun sincer ca nu arati prea bine!imi raspunde ingrijorat Louis.

Recunosc ca nu ma simt normal. Toate zgarieturile si ranile ma deranjeaza. Iar durerea de cap persista. Dar nu vreau sa le spun ca nu ma simt bine. Nu vreau sa se ingrijoreze. Nu vreau sa mai aiba probleme si din cauza mea.

-Ce s-a intamplat cu Richard?blondul intreaba curios.

-Nu stiu!raspunde nesigur Harry.

Cum adica nu stie? Doar am fost de fata cand masina a explodat. Richard a murit. Sunt sigura ca a murit. Sau nu..

-Noi i-am vazut masina in flacari. A murit,nu?

-Niall.
Louis se da jos de pe dulap si se apropie de el. Ii pune o mana pe umar si ne priveste pe amandoi.

-Stim bine,cu totii. Daca ar fi murit,ar fi fost ars,ar fi fost tipete.

Atunci m-am blocat. Nu a murit? A scapat cu viata nenorocitul. Cum a reusit? Si eu care am crezut ca am scapat de el.
Si totusi,nu aveam cum scapa de el asa repede. El niciodata nu s-a descurcat la curse. Nu avea cum sa se perfectioneze. Nici macar nu e asa destept. Mereu se ajuta de alti oameni.
De ce nu pleaca o data si ne lasa in pace? De fapt,Hope e la el. Cum o voi gasi?

Nu inteleg de ce mi se intampla toate astea mie.

-Cacat,Louis!pufneste cel de langa mine. Nu puteai sa taci? Crezi ca nu stiam? Mereu faci lucruri de genu. Taci,omule! Taci daca nu vrei sa iti scot limba aia pe viu.