Dear...

Chapter XXVII: "Nu.."

"Ma privesti cum sangerez,
Pana cand nu mai pot respira,
Tremur si cad in genunchi,
Iar acum ca am ramas fara sarutarile tale,
Am nevoie de copci.
Ma impiedic,
Am dureri,te implor sa-mi vii in ajutor."

- Shawn Mendes -Stitches

*

De cand a murit Hope, nu am nici o problema sa am aceasi soarta. Lacrimile pe care le-am varsat,cuvintele urate ale mamei pe care le-am suportat. Am facut toate astea fara a avea un motiv. Doar Hope traieste,nu? Eu am suferit degeaba. Ea mereu a fost fiica perfecta,cea care va avea o viata de vis. O voi salva din mainile lui Richard si o voi aduce in fata mamei,lunadu-mi ramas bun de la ele. Ii voi spune mamei mele ca ii multumesc pentru toata suferinta traita si o sa plec cat mai departe de ele. Am fost a trei roata,niciodata nu am fost primita in grupul lor frumos.

Si nu cred ca ar fi mare lucru daca in momentul de fata as fi impuscata. Nimanui nu i-ar parea foarte rau ca am plecat din vietile lor. Marla mi-a fost singura prietena adevarata din Liverpool. De restul am fost tradata. Dar si Marla a facut acelasi lucru in cele din urma. A venit aici,l-a sarutat pe Harry,s-a comportat urat cu mine,a plecat si nu m-a mai contactat. Pe Perry o cunosc de putina vreme,dar a fost langa mine. Louis a fost langa mine de asemenea. M-a ajutat si m-a sustinut. Si totusi,daca as muri,le-ar trece in cateva luni.

Singura problema e ca m-am apropiat prea tare de Harry ca sa mi se intample asta. Datorita comportamentului lui fata de mine am inceput sa conduc din nou. Am petrecut clipe frumoase impreuna. Chiar daca din cauza lui am fost impuscata in picior,el a fost langa mine sa ma ajute cu tratamentul. Mi-a spus ca ma iubeste. A cautat-o pe sora mea. E fiul persoanei pe care am apreciat-o cel mai mult. Ma are doar pe mine. Eu il pot ajuta sa traiasca fericit. Si merita sa traiasca fericit. A fost langa mine dupa 'moartea' lui Hope. A stat in umbra si m-a ajutat cumva. Nu pot sa imi iau ramas bun de la lumea asta.

Chiar daca credea ca nu pare,l-am vazut pe Liam agitat. Nu stia ce sa faca. Telefonul lui se opri. Eram destul de aproape de tipul acela si stia ca trebuie sa ne indepartam. Se va intoarce cum va auzi ca o luam la fuga. Ne va prinde si ne va omori pentru ca am fost martori. Liam isi intinse protectiv o mana spre mine. Mi-a facut semn sa fac un pas in spate. Dar a fost prea tarziu. Telefonul lui suna din nou. Inima imi batea cu putere si speram sa scap cat mai repede de asta.

Liam nu poate muri,protejandu-ma pe mine. Nu merita. Are o mama si o sora,care fara el sunt terminate. Trebuie sa le sustina. Dupa el ar plange o gramada de oameni. Trebuie sa traiasca. Nu il pot lasa sa ma apere doar pentru ca Harry i-a cerut asta. Telefon nenorocit.

In momentul in care tipul s-a intors spre noi, am clacat amandoi. Am inghitit in sec,iar Liam m-a strans langa el. Imi era frica. Niciodata nu am mai simtit frica asta. La accidentul lui Hope eram panicata,disperata sa nu o pierd. Nu simteam frica. La inmormantarea ei am simtit durere. Dar niciodata frica. Reactionezi foarte rau cand vezi un pistol indreptat spre tine. Era spre mine,nu spre Liam. Oh, Doamne. L-am impins pe Liam si am facut doi pasi in fata.

-Rose! Nu te apropia!striga Liam,dar nu il pot asculta.

Stiu foarte bine ce fac. Nu voi pati nimic. Nu am cum sa nu il recunosc. Nu inteleg de ce a omorat omul acela,nici nu ma intereseaza.

-Harry?

El lasa pistolul in jos. Am zambit incet si m-am apropiat mai tare de el. Mi-am dat seama dupa acele putine suvite,care se fac discret vazute ca e iubitul meu. Purta un hanorac care ii acoperea toate trasaturile specifice ale sale. Ochii lui sunt inneregula. Sunt rosii,un rosu puternic.

-Harry!

Se dezechilibra usor. M-am lasat rapid jos pentru a-i proteja cat de cat caderea. Brusc,bataile inimii se multiplica. Capul lui ajunse pe picioarele mele. Respir usurata cand il vad in bratele mele. Ochii ii avea intre deschisi,dar vedeam oboseala in ei. Cumva e drogat?