Dear...

Chapter XXVI:"Nu iti face griji"

"Sunt un barbat fara inima,in cel mai rau caz,iubito,
Dar sunt unul neajutorat in cel mai bun."

              Paolo Nutini —Candy

*

-Ai incercat vreodata sa mananci cu mainile legate la spate?ma intreaba Zayn incercand sa imi arate cum o face el.

Cred ca intreaga dimineata am fost enervata de cei doi indragostiti. Si nu din cauza iubirii lor. Cand ii prinzi singuri,in casa mea,prostia lor devine din ce in ce mai mare.

Dupa ce a parasit Harry casa,am incercat sa nu fiu asa de afectata de plecarea lui. Nu stiu de ce a fugit asa de dimineata,nu stiu ce s-a intamplat. Plus,Zayn e tot aici. De regula el il ajuta.  Si fara Zayn,ziua mea ar fi fost mai buna.

De cand s-au trezit au intrat in bucataria mea si s-au asezat pe scaune,uitandu-se intr-una la ceea ce fac. Au inceput sa cante fals piesa din Titanic,imitand aproape orice scena. Sunt foarte recunoscatoare ca nu a fost cea in masina cu palma lasata pe geam.

Sa nu spun ca Zayn a inceput sa guste orice aliment din frigider,lasandu-l deschis pentru mai bine de douazeci de minute. Daca ar fi fost mama aici,l-ar fi scos afara in suturi.

La un moment dat,recunosc,s-au linistit. Si au inceput sa vorbeasca de amintirile petrecute in acesti ani de liceu. Cand i-am auzit numele lui Harry,am inceput sa devin interesata de discutile lor.

-Iti amintesti cand am iesit cu Harry?intreaba Perry abtinandu-se sa nu rada.

De ce ar iesi Harry cu ea? Din cate stiu eu,Harry nu o prea suporta si nu ii placea ca Perry il influenta pe Zayn. Nu cred ca inainte nu il deranja.

-Oh,mda.

-Nu fi asa de morocanos. Mi-a luat o luna de zile sa il conving sa vina!

-Doar ca sa ma faci gelos! Chiar nu e corect!

-Si fata ta cand ne-ai vazut impreuna...

Perry incerca sa imite fata lui,deschizandu-si larg ochii. Arata ca o stafie in luna a cincea pe centura. Si pentru ca nu era de ajuns,s-a ridicat de pe scaun si a umplut un pahar cu apa.

-Cel mai bun prieten al meu se intalneste cu iubita mea!incepe sa ii imite vocea lui Zayn,chiar daca nu ii prea iese. Ce dragut!

Se plimba de cateva ori in jurul nostru. Pe mine ma durea abdomenul din cauza rasului,iar Zayn statea cu mainile incrucisate la piept.
Si fara sa ma astept pe parul meu ajunge intreaga cantitate de apa din pahar.

-Imi cer scuze, domnule Styles!

-Esti ca si moarta,Edwards!

Nu imi venea sa cred ca a facut una ca asta. Nici nu imi pot imagina ce i-a facut Harry lui Zayn dupa aceasta manevra. Dar in momentul de fata m-am ridicat de pe tejghea si am luat-o la fuga pe blonda care se afla langa iubitul ei.

Era ora patru dupa-masa. Am rezistat la prostiile lor timp de patru ore,iar acum idioata m-a udat. As vrea sa o prind,sa o baga intr-o baie si sa o las sa traiasca acolo pentru cinci mii de ani,fara nici o partida de sex cu iubitul ei dragut si nebunatic.

Am alergat-o prin tot living-ul. De la living,a trecut la toate camerele de la parter. Dupa zece minute de alergat am ajuns in sala unde luam cina. Stateam fiecare de o parte si de alta a mesei. Amandoua respiram greu,dar niciuna nu se lasa.

-Aia e Anne?

-Poftim?o intreb confuza si ma intorc spre directia care a aratat-o. A,da.. Ai cunoscut-o?

-Era mama lui Harry.

Mama lui Harry era persoana care m-a ajutat cel mai mult,care mi-a fost mama,cand mama mea adevarata nu a reusit sa isi implineasca rolul. Anne era mama lui Harry? Adica el era fiul ei,persoana cu care imi spunea ca seman. Pe Harry nu l-am vazut niciodata cu ea. Anne venea in fiecare saptamana in casa noastra din Liverpool. Mereu imi aducea cadouri si mereu ii rupeam trandafiri din gradina pentru a-i multumi pentru gesturile ei.