Dear...

Chapter XXIII:"Nici un regret"

"Nu stiu prea multe despre viata ta.
Nu stiu prea multe despre lumea ta,dar
Nu vreau sa fiu singura in seara asta,
Pe aceasta planeta numita Pamant.
...
Vreau doar sa o iau de la inceput,
Si poate ca ai putea sa-mi arati cum sa incerc,
Si poate m-ai adaposti sub pielea ta."

-Celine Dion -"Taking Chances"

*
Stiti momentul ala cand iti iei la repezeala perechea de blugi negri,o bluza la nimereala,incaltandu-ti tenisii,uitand de sosetelele tale si sperand sa nu mori de frig,luandu-ti si o geaca? Sau cand o obligi pe prietena ta sa se imbrace ori pregateasca fara sa stie de ce? Iar ea nu accepta si incepi sa zbieri nervoasa pana o sperii si asculta de tine?

Am primit mesaj de la Louis acum cinci minute si in aceste cinci minute am reusit sa ajung in masina cu o Perry ravasita. Nici nu mi-a pasat daca mama ma va vedea si urma sa tipe la mine. Louis nu e o persoana care glumeste si aveam sentimentul ca Harry are probleme. Iar azi s-au intamplat prea multe lucruri si nu vreau ca Richard sa apara din nou.

Momentan conduc cu o suta de kilometri pe ora fara sa imi pese de limita. Oricum nu ma va prinde nimeni.

-Rose,ma speri.

Cred ca o aud a suta oara pe blonda asta nesuferita vorbind si in momentele de genu nu o mai suport. Inteleg ca isi face griji,dar nu vreau grijile ei. Poate sa taca sau sa astepte pana va primi raspunsul.

-Rose,spune-mi ce s-a intamplat!

-Taci odata! Inceteaza dracului daca nu vrei sa te arunc pe geam!

Dupa ce am crezut ca am omorat-o pe Hope,sincer nu imi mai pasa daca sunt o criminala sau nu. Harry ii mult prea important pentru mine si nu o sa las pe nimeni sa ma indeparteze de el.

Habar nu am ce s-a intamplat. Harry nu ar putea fi niciodata in pericol,doar daca e vorba de Richard. Iar Louis nu mi-ar trimite niciodata mesaj. Ar sti ca Harry se descurca. Plus,chiar daca nu s-ar descurca,de ce m-ar trimite pe mine?
Sau ce ar cauta Richard la curse? Niciodata nu a fost pasionat de ele si nu e un bun sofer. Dar l-am vazut la atelierul ala,stie repera masini..probabil s-a perfectionat.

Am parcat rapid unde am gasit un loc liber si am iesit rapid din masina. Am inchis-o sperand ca Perry a iesit din ea si nu am inchis-o acolo.
Oamenii mi-au facut loc printre ei dupa ce mi-au vazut masina.

Trebuia sa il gasesc si nu am idee unde sa il caut. E asa multa lume. Sunt derutata complet.
L-am apelat pe Louis,dar nu mi-a raspuns.
Nu intelegeam de ce lumea,mai ales fetele,se uitau ciudat la mine. Toti de aici stiau de Harry sau ce?
Probabil se afla la linia de finis. Trebuia sa il gasesc neaparat.

-Inca nu a terminat cursa.

Ma intorc spre un baiat roscat.Expresia fetei lui nu era calma,ceea ce ma facu sa ma agit mai mult. L-am recunoscut ca fiind Ed. I-am facut semn sa vina cu mine. Trebuie sa aflu ceva de la el. Nu pot sta cu mainile in sani si sa nu fac nimic.

-Ce s-a intamplat?

-A aparut Richard.

Fata imi pali. Erau asa multe ganduri in capul meu incat nu faceam fata la toate. Daca Richard a aparut,iar Harry nu a terminat cursa,nu e de bine. Harry e in pericol.

Chiar nu ma intereseaza ca iubitul meu e un criminal sau Cameleonul. Aveam starea aia de neliniste si trebuie sa il apar de Richard.

-Harry a facut un pariu cu el. Trebuie sa il faci sa inceteze.

Si urmatoarele miscari ale mele au fost de a urca in masina si de a conduce cu o viteza prea mare printre oamenii astia.

Inainte de a ma muta in Londra nu imi pasa asa mult daca Richard imi va face ceva. Eram prea deprimata din cauza accidentului. De abia daca vorbeam cateva cuvinte sau daca mancam. Chiar nu ma interesa de ce se intampla in jur.

Cu doua saptamani inainte de mutare,psihologul si-a facut meseria,indirect. Mi-a dat o carte despre inteligenta emotionala,dupa ce i-am cerut-o. La sedintele lui nu faceam nimic. Pur si simplu refuzam sa vorbesc cu el. Nu imi trebuia o alta persoana ca sa imi dau seama in ce situatie ma aflam si ce trebuie sa fac. Dar ultimele mele ganduri m-au facut sa citesc cartea aia pentru a cunoaste mai bine caracterul fiecarei persoane,mai de graba,de ale manipula.

Dupa ce m-am mutat in Londra,am auzit-o pe Kate vorbind de moartea lui Richard,ceea ce m-a adus in trecut. Chiar daca il uram pe Harry in acea perioada,nu as fi regretat daca l-ar fi omorat cu adevarat pe nenorocitul ala.

Iar in momentul de fata, frica mea pentru ceea ce mi-a facut Richard nu mai exista. Dar frica pentru ce ii poate face iubitului meu e prea mare pentru a o descrie.

Nu l-am vazut niciodata pe Harry in situatii caracteristice Cameleonului. Nu stiu ce face,nu stiu daca e chiar asa cum se spune. Stiu doar ca l-a omorat pe tipul ala din autocar pentru mine. Dar cati a mai omorat pentru mine inainte?
Cum pot sa fiu sigura ca el nu va pati nimic?

Din ce mi-a spus Ed,Harry nu a terminat cursa si a facut un pariu cu Richard. Deci concureaza cu el si nu se va termina bine chiar daca va castiga,chiar daca nu. Dar nu stiu de ce parte va fi raul.

Am decis sa iau drumul invers al cursei. Vreau sa indrept cumva prostia asta si trebuie sa ajung in cursa cu ei.
Cu siguranta tata va fi foarte "multumit" de vitoarea aparitie a masinii,dar de data asta nu am ce face.

La ora aceasta nu era foarte aglomerat si cumva am reusit sa vad linia de finis. Le-am vazut pe cele doua grupuri impreuna. Pentru cateva secunde i-am zarit si mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Iar Zayn,Niall si Liam pareau foarte stresati.

Am trecut linia si am continuat drumul cu aceasi viteza.
Simteam deja transpiratia in jurul meu. Aveam un nod in gat si uneori simteam ca nu am aer. Uitam sa respir si imi recapatam cu greu ritmul.
In afara de asta,nervozitatea era foarte mare si realizam ca tot ce gandesc e cum sa il apar.

Nu aveam leptop,nu aveam nimic ce ar trebui sa am in afara de masina. Iar aceasta masina nu se compara cu a lui Harry. Daca el nu a ajuns la finis,inseamna ca masina mea nu se compara nici cu a lui Richard.

Aveam un plan in minte si eram disponibila sa il fac. Dar acest plan are o piedica si acea piedica este Harry. Stiam ca sunt aproape,deci Harry ma poate vedea foarte repede. Am luat-o la dreapta si am continuat drumul paralel cu pista.
Dupa doi kilometri am revenit si i-am zarit la o suta de metri in fata mea.

Harry nu avea ce sa faca. Nu ma poate impiedica. Iar cu un ultim gand,masina mea a intrat in a lui Richard fara nici un regret din partea mea.

Stiuu e scurt. Si da,ati asteptat prea mult timp doar pentru atat. Problema e ca nu am mult timp liber si am preferat sa postez un capitol mai scurt decat nimic.

Imi pare rau de eventualele greseli. Si va multumesc daca,inca,imi cititi povestea.
Astept si pareri..daca se poate.

Pwp! :*