the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

19. Prizoniera

Capul mă durea oribil. Ochii îmi erau grei, iar aerul închis nu mă ajuta. Șuier când o intepatura mi se răspândește în stomac. Îmi deschid ochii, hotărâtă sa văd unde mă aflu, dar regret imediat.

Lumina soarelui bătea puternic în geamul micuț și transparent. Unde eram? Înainte sa mai am timp sa mă obișnuiesc cu lumina puternica, o mana mare îmi prinde cotul, tragandu-ma de pe gresia rece.

Gem de durere când simt ca sunt aruncata pe saltea. Îmi tigri buzele înainte de a decide sa-mi deschid ochii. Îl analizez pe barbatul din fata mea cu atenție. Parul îi era blond, ochii de un albastru deschis.

Urme de o potențială barba era vizibila pe bărbia sa. Sprâncenele îi erau încruntate, privindu-ma fix, parcă așteptând sa mă opresc din a mă holba.

"Cine ești? " Vocea îmi era mica și mă întreb dacă eu intradevar am spus ceva, deoarece el nu reacționare cu nimic. Un scartait se auzi, facandu-mi sa privesc în spatele barbatului ciudat. Acesta intra de asemenea în camera.

Parul îi era blond și avea de asemenea ochi albaștri. Purta o bluza neagra strâmtă, care-i dezvăluia începutul a doua tatuaje pe antebrațe. Ii privesc incruntata.

"Salut, bella. " Rostește cel care abia intrase. "Eu sunt Jaqluin. Iar prietenul meu Armando. " Vocea îi era ciudata. Avea accent, lucru ciudat în Vegas, sau nu. Nu stăteam de mult timp aici și încă nu apucasem sa vizitez cine știe ce.

"Ce fac aici?" Mă ridic de pe saltea privindu-i pe blonzii din fata mea. În ciuda faptului ca doar unul dintre ei chicoteste, celălalt nu-si schimba poziția de pana acum.

"Prea multe intrebari, amore. Șeful vrea sa te vadă. " Spune apropiindu-se de mine. Ii privesc speriata. Niciunul nu mă atinse așteptând sa merg prima.

Trag de timp uitandu-ma la usa din lemn lucioasa, observând ca Jaqluin o luase înainte scăpând un oftat. Deschide ușa, eu urmandu-l.

Celălalt se afla în spatele meu și îi puteam simți privirea arzandu mi spatele. Ii urmez pana la capătul holului, coborând câteva trepte, iar după ce o luam la stânga, îmi fac semn sa intru într-o camera ce semana cu o biblioteca.

Ii privesc suspicioasa, intrând. Aceștia închid ușa după mine, lucru care mă face sa mă întorc și sa bat cu pumnii în ușa.

"Calm, amore, o sa distrugi ușa. " o voce incredibil de calma se făcu auzită din spatele meu. Mă întorc, nu înainte de a înghiți în sec.

Privirea îmi cade pe barbatul ce se afla pe unul dintre canapele ce păreau mai mult decât comode în momentul ăsta. Picioarele mi se inmuiasera și simțeam ca o sa lesin.

Parcă uitandu-ma gândurile, barbatul îmi ordona sa mă așez. Mă conformez imediat. Privesc în jur. Dacă nu m-as afla într-o astfel de situație, m-as fi holbat la cărțile de pe rafturi. Toate păreau noi și interesante.

"Ce fac aici?" Atenția îmi era încă pe cărți.

"Știu ca ai multe întrebări legate de apariția ta aici, dar nu-ti pot spune prea multe. Însă ceea ce ar trebui sa ști, este ca îl vreau le Antonio, iar tu mă vei ajuta."

"Cum as putea eu sa te ajut?" Îmi îndrept privirea asupra lui. Îmi permit sa-l studiez scurt. Parul îi era brunet, iar ochii aveau o culoare de un albastru spre verde încântător.

O pereche de ochelari îi stăteau pe nas, asta pana acum, când i-a împăturit frumos, asezandu-i pe măsuță de lângă el, alături de cartea pe care o citise și un pahar în care presupun ca era whisky.

Era îmbrăcat într-un costum de un negru intens, iar la mâna am putut observa un ceas ce părea al naibii de scump.

"Mă vei ajuta prin simpla ta prezenta, aici."Spune ridicandu-si brusc și ieșind afară, fără a mă mai privi o singura data.

Îmi las capul sa alunece în palmele mele. Îmi închid ochii și încerc sa-mi stăpânesc lacrimile. Ce a făcut Antonio?