the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

22. Viata

"Jordan, băiete,  el este Alexander-.." Barbatul începu, însă nerăbdător băiatul îl întrerupe.

"Mă bucur sa va cunosc în sfârșit,  domnule." Entuziasmul lui Jordan mă înspăimântă.  De când era el unul dintre ei? Își întoarce privirea asupra mea și pot observa cum câteva secunde zâmbetul îi dispăru de pe fata, dar își reveni imediat.

Ochii mei, însă cauta atent o pereche de căști în jurul gatului, dar rămân surprinsa când observ ca nu are nimic de genul ăsta.  Costumul negru îi venea perfect, iar parul îi părea un pic mai aranjat ca de obicei, dar rămân confuza în privința handicapului sau. Nu era surd?

"Mă scuzați. " murmur și nu mai aștept vreun răspuns ca mă îndrept spre baie. Expir tot aerul pe care-l țineam în piept uimindu-ma ca am rezistat chiar și atât.  Acele câteva minute au fost probabil cele mai ciudate și confuze minute din viața mea.

Îmi refac machiajul, privindu-ma în oglinda. Obrajii îmi erau roșii,  iar ochii umflați. Îmi aplec capul deasupra ghiuvetei, sprijinindu-si de blatul gros din jurul acesteia.

"Unde ești Antonio?" Murmur pentru mine. Știu ca probabil nu ar trebui sa-mi imaginez ca el ar putea sa vina după mine și sa mă salveze, dar o parte din mine încă. ..cred ca îl iubeam.

"Ești bine, draga?" Aceeași voce ciudat de ragusita se făcu auzită din ușa.  Îmi ridic privirea, holbandu-mă la barbatul ciudat de mai devreme.

"Desigur." Încerc sa mimez un zâmbet. Dau sa ies, dar mă prinde iute de mana, tragandu-ma înapoi.

"Fi puternica. Nu cred ca tatălui tau i-ar plăcea sa te vadă atât de slaba." Gura mi se deschide în soc la vorbele sale.

Nimeni nu mai mentionase ceva despre tatăl meu. Și ce legătură ar avea starea mea cu persoana lui? Mă incrunt înainte de a procesa cuvintele bătrânului. Oare ascundeau ceva de care nu am aflat?

"Ce vreți sa spuneți? " Vocea mea era mica, iar dacă ecoul încăperii nu era una suficient de buna, probabil barbatul în costum nu m-ar fi auzit.

"Toate la timpul lor, draga mea." Înainte sa-i mai reproșez ceva, barbatul trecu pe lângă mine, ieșind din baie. Clipesc des în încercarea de a alunga lacrimile ce amenințau sa cada.

Nu am mai auzit nimic de tatăl meu încă de la naștere.  Mama a refuzat sa spună ceva despre el, astfel ca am crescut fără vreun exemplu în viața mea.

Mama nu a fost niciodată apropiata de mine și în niciun caz o persoana care-si arata afecțiunea pentru cei din jur. Dar cu timpul m-am obișnuit și mi-am acceptat stilul de viață.

Dar acum? Antonio m-a luat sub aripa sa, sfârșind prin a mă viola, iar acum stau lângă un om pe care nu-l cunosc și care îl pândește pe Antonio.

Mama este în închisoare,  tatăl meu probabil nu mai trăiește,  Antonio umbla pe undeva, iar eu sunt singura într-o lume necunoscuta. O puștoaică de 17 ani, violată,  iubita de un pedofil, cu o mama drogata în închisoare și prizoniera într-un castel.

Iau aer adânc în piept înainte de a ieși din baie. Trebuie sa plec de aici. Ies pe ușa privind în jur. Trebuia sa mă asigur ca nimeni nu mă va observa. Asta ar putea fi șansa mea sa scap de aici și probabil sa ajung sa dețin o viață normală.

Salut câteva persoane cu o simpla înclinare a capului, iar cu o ultima privire în jur, ies pe ușa din spate, ieșind în gradina.

Răsuflu ușurată când observ o stație de autobuz pe partea cealaltă a autostrăzii. Zâmbesc pentru mine, punându-și picioarele la treaba.

"Nici sa nu te gândești,  piticanie." Vocea ascuțită al naibii de cunoscuta mă opri. Îmi dau ochii peste cap, iar cu o lăsare evidenta a umerilor, mă întorc cu fata la papusa blonda machiata fără refuz ce stătea sprijinită de peretele gros. O țigară aprinsa se afla intre degetele ei lungi și palide.

"Chiar credeai ca ai putea scăpa?  Atat de ușor? " Sarcasmul din vocea ei mă scotea din minți. Mi-am muscat buza inferioara încercând sa-mi stăpânesc hormonii pe care Bleo mi punea pe tava.

"Se pare ca nu-i semeni atât de bine, pe cât mă așteptam. " Murmura pentru sine și trăgând pentru o ultima data din țigară,  o aruncă pe jos, strivind-o cu tocul inalt al pantofului.

"Haide. M-am plictisit deja." Șuiera printre dinți deschizând ușa și așteptând sa intru. Oftez silențios,  intorcandu-mi înapoi la "petrecere".