the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

20. Asemănări și intrebari

Deja eram sătulă de toate astea. Mă aflam în castelul ăsta în care m-am pierdut de cinci ori în miez de noapte în încercarea patetica de a evada.

Deja de doua zile simțeam ca voi exploda. Telefonul mi l-au luat idioții ăstia,  iar singurul lucru pe care-l mai am este, ei bine... nimic.

Câteva haine de mărimea mea erau în dulap, dar am refuzat sa port ceva ce-i aparține lui. Și dacă vorbim de handicapati trăsniți și violatori de...cam atât,  unde dracu este Antonio?

Pentru prima data în viața mea vreau sa vorbesc cu el, de bunăvoie.  Ce mi se întâmplă?  A da, sunt prizoniera în casa asta imensa, în care din 5 în cinci minute o alta matahala da buzna. Și mă mai întreabă menajerele de ce dorm îmbrăcată.

Revenind. Mă plimbam deja de doua ore în camera, oprindu-se din 3 în 3 minute sa mă uit la usa. Nu l-am mai văzut deloc de la ultima "vizita" și nu sunt prea sigura dacă mai vreau sa-l văd,  precum și Antonio.

Mici înțepături îmi împânzesc brusc zona sensibila din preajma abdomenului, determinand-o a sa mă privi de marginea patului. Stau câteva secunde sa-mi revin, timp în care mă holbez la farfuria cu clătite de pe birou. Nu am mâncat nimic în cele doua zile, de frica.

Îmi era teama sa nu mă drogheze noaptea, așa ca rămâneam treaza aproape toată noaptea și nu mâncăm pentru ca nu vroiam sa mor știind ca am fost otrăvită.  Probabil este una din cele mai jalnice moduri de a muri.

Presimt ca o sa mă dau cu capul de pereți. Cu toate ca nu am idee unde sunt sau dacă mai sunt în Vegas, dar cert este ca în ciuda a tot ce s-a întâmplat,  creierul meu nu prea realizează gravitatea situației.  Nu îmi este frica de ce se va întâmpla și nu simt nevoia de a mă descărca. 

Oricine nu m-am cunoaște ar spune ca sunt genul de persoana puternica, dar mai mult ca sigur m-as contrazice, sau l-am pocni (ca sa vadă cât de puternica sunt).

" Domnișoară Jessica?" Aceeași voce pitigaiata a menajerei se făcu auzită în camera. Ea printre alte 30 de bărbați diferiți și al naibii de atrăgători au fost singurele persoane ce au intrat la mine în camera.

"Sunteți chemata. Ve rog, sa mă urmați. " Spune facandu-mi loc sa ies. Îmi dau ochii peste cap, amintindu-mi ca Antonio ura acest gest inofensiv al meu, și ies din camera.

O urmez pe femeia în vârstă pana la parter unde mă lasă în fata unei uși din marmura. Mă uit chiorâș la ea, observând menajera plecând. Trag aer în piept deschizând ușa. 

Nu mă mai obosisem sa ciocan din moment ce el mă chemase. Intru și privesc în jur. Un birou mare și frumos se lungea în mijlocul încăperii,  alături de o canapea lunga, neagra.

"Ia loc, Jessica." Vocea lui mă înfioară.  Îl privesc stupefiată.  Nici măcar nu se uita la mine, fiind ocupat cu încheierea nasturilor de la cămașă. Decid totuși sa-l ascult, astfel ca iau loc pe canapea.

Un zgomot puternic care în  mod normal m-am face sa izbucnesc în ras, făcu ecou în încăpere.  Scap un suierta,  privind tablourile agățate de pereți.

"Știi de ce te-am chemat?" Mi se adresează după un interval de zece minute în care o liniște apăsătoare se așternute asupra noastră.  Îl privesc impasibila.  Scăpa un oftat indiscret, incrucinsandu - și mâinile deasupra biroului.

"Îmi poți oferi un motiv plauzibil pentru comportamentul tău legat de mâncarea și hainele care-ti sunt oferite?" Vocea îi era al naibii de calma, lucru care-mi amintea de Antonio.

"Desigur." Răspund clar indreptandu-ma spatele. Canapeaua era intradevar comoda. Îl privesc din nou pe cel care mă tine închisă în acest loc, observând cum una dintre sprâncene îi este arcuita, semn sa continui.

"Nu te plac și nu vreau nimic ce vine de la tine." Spun plimbandu-mi privirea spre geamul ce avea o priveliște spre plaja. Îl aud chicotind, lucru care-mi atrase atenția.  Sa fiu al naibii dacă nu suna precum cel al lui Antonio.

Acum ca mă uitam mai atent la el, puteam distinge câteva trăsături asemănătoare între ei, însă doar ideea ca cei doi ar putea fi rude, mă îngrozește. 

"Ai o gândire. .." Se oprește meditând asupra ceea ce avea sa spună. Nu am reușit sa mai aflu continuarea deoarece o voce subțire se făcu auzită de pe hol.

Ne indreptam în același timp privirile în direcția ușii,  care la scurt timp este deschisa larg, pe ea intrând o femeie îmbrăcată toată în negru.

Cu o pălărie neagra din dantela așezată pe capul ei, femeia se așeza pe scaunul din fata prea, pretinzând ca nici măcar nu mă aflam acolo.

El nu-si lua privirea de la mine, neacordandu-i  Multă atenție femeii ce tocmai dăduse buzna înăuntru. 

"Alexander, dragule!" Vocea incredibil de ascuțită a tipei mă făcu sa-mi astupa urechile cu mâinile.

Aceasta merse țanțoș către el, aplecandu-se sa-i lase un sărut pe obraz, sfârșind prin a-l mânji cu rujul ei roșu. 

Își îndrepta ochii spre mine, observandu-se într-un sfârșit.  Făcu ochii mari, soptindu-i ceva la ureche lui, acesta rezumandu-se la o simpla aplecare a capului.

"În doua ore vom pleca la o petrecere, iar tu ne vei însoți. " Fu ultimul lucru pe care mi-l adresa înainte de a-mi face semn sa ies.

Mi-am îngustat ochii pregătită sa-l contrazic, însă un dintre matahala se făcu văzută la usa, așa ca m-am văzut nevoită sa mă conformez. Am ieșit din biroul lui și l-am privit pe barbatul imens din fata mea.

O lua înainte,  eu pe urmele sale, însă chiar când sa plec, i-am putut auzi din nou vocea țipătoare a tipei, lucru care-mi atrase atenția. 

Mă uit din nou la matahala observând ca una dintre menajere îl retine și mă întorc lipindu-mi urechea de ușa.

"Alexander, seamănă izbitor de bine!" Exclama bruneta. Mă incrunt confuza. Vorbea despre mine, sunt sigura, însă cu cine as putea semana.

"Nu știm sigur, dacă este ea, iar în cazul în care aflam..."

"Haide, puștoaico! " strigatul muntelui de om mă speriase de-a dreptul. Nu i-am mai putut auzi, așa ca m-am dus după el, intrând în camera mea și continuând sa mor de plictiseala.

Multe intrebari își aveau locul în mintea mea și cele mai multe legate de Antonio și de asemănarea ciudata dintre ei. Frustrarea mă determina sa mă arunc în pat, implorandu-ma ca toate astea sa fie doar un vis tâmpit și sa mă pot trezi lângă mama mea, de care și uitasem, și Bleo și agenta XXS care aparent si-au luat liber.