the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

10. şoc și iubit

Capul îmi exploda literalmente vorbind. Subconștientul meu nu mă lasă în pace secandu-ma pana la bulele mici de aer din oase-daca exista așa ceva.

Sărutul cu Antonio fu cât se poate de nepotrivit și greșit. Diferența dintre vârstă este imensa și mai presus de toate-sunt minora.

Încă mă întreb Cum poate dormi noaptea. Stai. Doarme cu mine.

Ora de franceza era ora în care toți fac ce vor. Doamna vorbește cu elevii din primele bănci, în timp ce toți ceilalți fac ce vor.

Eu una mă concentram asupra tablei albe și curate. Mușcam nervoasa din capătul pixului și mă gândeam la Antonio.

Mă uram pentru ăsta și spre amuzamentul lui Bleo, mi l-am imaginat deasupra mea.

Știam ca la vârsta mea, lucruri de genul nu ar trebui sa-mi ocupe mintea, dar Antonio scotea cei mai rău din mine.

As minți dacă as spune ca Nu-mi place. Îmi place și chiar foarte mult. Când mă privește mă simt incredibil de atractiva și curajoasa, dar în același timp nesigura și rușinata. O combinație de-a dreptul..

"Ai un pix?" Nu mă obosesc sa-l privesc și scot pixul din gura.

"Nu cred ca l-ai vrea din moment ce l-am umplut de saliva mea." Spun sa-l bag înapoi în gura ignorandu-l pe tipul de lângă mine.

Știam ca încă este acolo, probabil gandindu-se Cum sa mă abordeze, dar eram atât de prinsa în gândurile mele, încât nimeni nu mă mai putea scoate din lumea mea.

"Ahm. ..defapt venisem sa vorbesc cu tine, dar aveam nevoie de un motiv." Murmura. Îmi dau ochii peste cap, după care-l invit printr-un gest simplu sa se așeze în banca din fata mea.

Se conforma și abia atunci l-am privit. Podoaba sa capilară îmi scoase un geamat involuntar.

Răvășit și de un negru intens precum smoala, în perfect echilibru cu ochii săi de un verde aprins te lăsa fără grai.

Maxilar proeminent, nas drept și sprâncene perfect arcuite. Privirea îmi cade pe gatul lui lung, spre umerii lati și bicepși. Purta un tricou cu mânecă scurta, negru, care-i evidentia mușchii.

Era evident ca merge la sala. Îmi mușc buza inferioara când își duce mana în parul său.

"Și ce ai vrea sa vorbim?" Întreb și sunt mandra de mine ca vocea numi trădează emoțiile.

"Știi, ești foarte frumoasa. Ce ar face o fata așa drăguță ca tine singurica, mâncând pe jumătate pixul?" Întreabă sprijinindu-si capul în palma.

"Serios?" Zâmbesc, amuzata de replica scoasă din filmele pline de clișee.

"Sunt de modă veche." Spune simplu, trecandu-si limba peste buza inferioară. Ii zâmbesc, aplecandu-mi privirea.

"Doar mă gândeam. " Spun privindu-l din nou. Arata bine. Nu mai bine decât Antonio...firar.

"Deci...Cum te cheamă? " Întreabă zambindu-mi. Ii întorc gestul, gândul zburandu-mi la Antonio.

"Jessica. Pe tine?"

"Max. " Spune simplu. "Și Jessica, ai iubit?" Direct. Mă uit la el cu gura căscată procesând întrebarea. Măgar. Și pentru prima data sunt de acord cu Subconștientul meu.

"Nu." Cuvintele mi se dezlipesc de pe buze și atât eu cât și Subconștientul meu handicapat rămânem socate. Ca răspuns el rânjește ca un motan zburător.

"Aha." Urmează câteva momente în care doar ne priveam. Devenea deja stânjenitor, iar când am auzit clopoțelul mi-am mulțumit în gând.

"Ai vrea sa mergem împreună acasă, după școală? " Întreabă când eram gata sa ies din clasa.

"Sigur." Strig repezindu Max către holuri. Când în sfârșit ieșisem din clasa mă lovise cineva. M-am uitat la băiatul care dăduse peste mine și am rămas masca.

Învăța la aceeași școală cu mine?