the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

21.Testament

Oficial, mi-am încheiat testamentul. Petrecerea la care m-a tarat ciudatul ăla,  e mai degrabă o înmormântare.  Toată lumea e îmbrăcată în haine scumpe și... negre. Toți.  Inafara de..mine.

Rochia simpla albastra pe care am gasit-o în fundul dulapului, avea onoarea de a fi purtata de corpul meu perfect. Nu, nu chiar.

Privirile critice și insultele la adresa mea nu au încetat sa apara, iar nesimțirea de care dădeau dovada prin simplul fapt ca mă aflam lângă ei și aveam orice posibilitate de a auzi "intamplator" despre ce discuta, nu i-a oprit din a mă judeca.

Am decis totuși sa tac și sa stau pe scaunul meu la cea mai mare masa din salon. Aflata la marginea ringului de dans, pe care majoritatea tafnosilor umblau ca niște furnici drogate, săream în evidenta.

Și poate nu doar din cauza ca sunt singura îmbrăcată în albastru, ci și pentru ca sunt singura, de mai bine de o ora.

Un șofer m-a adus în fata clădirii, comunicandu-mi ca trebuie sa intru. Doar atât.  Alexander,  ciudatul care m-a răpit,  nu a apărut și nici tipa aia falsa din biroul sau.

Deci sunt pe un teren minat, de una singura, plictisita de moarte. Agenta XXS și eu, de asemenea, îi simțim lipsa lui Antonio. Nu suport faptul ca nu a venit după mine, poate ca nici nu si-a dat seama ca sunt plecata.

Dar nu avea cum. Probabil m-a sunat, el sau Elliot, care ar fi trebuit sa-si dea seama ca ceva e în neregula.

Gândul îmi fugi de la Antonio, la Jordan. Eram curioasa sa aflu ce mai face. Oare e bine? Se gândește la mine?

Întrebarea asta m-a făcut sa chicotesc, atrăgând atenția celor de la masa din spatele meu.  Nici nu cred ca-i place de mine, de ce s-ar gândi o secunda la persoana mea?

Aud brusc cum în sala se făcu liniște,  așa ca-mi ridic privirea doar pentru a o intersecta cu a lui Alexander. Îmbrăcat ca pana acum când l-am întâlnit,  într-un costum negru de firma și parul ușor ciufulit, stătea la intrare uitandu-se la mine. Poate i s-a făcut mila.

Femeia pe doua picioare cu chip de maimuță era strâns legata de brațul lui Alexander, fiindu-le greu sa se miște.  Arunc o privire scurta la îmbrăcămintea blondei.

Îmbrăcată într-o rochie neagra lunga cu o despicatura și în pantofi cu tocuri de 20 de centimetri, zâmbea fals invitaților morocănoși de aici.

Îmi dau ochii peste cap, imaginandu-mi o lista intreaga de lucruri pe care le-a fi putut face dacă eram la Antonio.

Chiar dacă ultima data când l-am văzut,  m-a violat, îmi e dor de el și persoana sa. Mă știam, într-un fel, în siguranță. 

După al 5-lea pahar de suc, deja simțeam ca voi exploda. Cu ochi bulbucați și picioarele încrucișate,  mă uit în jur după baie.

Mă ridic brusc, scoțând un scartait din partea scaunul. Privesc în jur observând ca oamenii si-au pierdut interesul pentru ciudata în albastru, așa ca zâmbesc și mă îndrept spre baie.

Mă crispez când o mana grea îmi prinde cotul violent. Mă uit în spate, privindu-l pe barbatul ciudat din fata mea.

"Da?" Întreb când observ ca nu-mi da drumul la mâna. 

"Ce căuta o fetiță așa frumoasa ca tine, într-un loc ca ăsta? " Vocea barbatului îmi era vag cunoscuta, însă nu-mi puteam da seama cine era. Mă uit ciudat la el, observând ca începe sa chicoteasca. Ridic o sprânceană confuza. Râdea de mine?

"Ești adorabila." Îmi venea sa vomit la auzul complimentul sau. Cu o barba lunga ca a bunicului meu mort, el se simțea compatibil sa-mi facă mie complimente?

"Merci. Cred." Spun sec aruncând o privire la baie.

"Jessica." Aceea voce profunda mă determina sa-mi întorc capul. Alexander privi încruntat strânsoarea barbatului libidinos de pe mana mea. Acesta observa și o îndepărtează. 

"Alexander!" Vocea barbatului suna mai ragusita decât mai devreme. Îmi dau ochii peste cap.

"Bună seara." Spune sec. Se uita la mine, eu privindu-l pe ciudatul din fata mea. Îmi părea al naibii de cunoscut. 

"Vroiam sa til prezint pe nepotul meu. Mă întreb unde o fi." Acesta murmura uitandu-se în jur. Îl zări într-un colt, discutând cu niște oameni și ii făcu semn sa vina. "Este un puști vorbăreț.  Câteodată trebuie sa-l mitui ca sa tacă naibii din gura." Murmura ca pentru el, chicotind la sfârșit.  Atenția însă îmi era pe Alexander. Arata bine. Prea bine.

"Bună seara." Vocea aia. Îmi întorc socata privirea. Ce căuta el aici?

A/N: Cine credeți ca este nepotul ciudatului?

Suplimentar: Oare bătrânelul e cine pare a fi?