the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

18. M

A doua zi la școală mă simțeam mai mult decât obosita. Nu l-am văzut deloc pe Antonio azi dimineață și sunt mai mult decât fericita. Nu știu dacă puteam rezista emoțiilor.

Mersul meu era ciudat și știu asta pentru ca jumătate din școală mi-a reproșat acest lucru. Acum mergeam spre dulapul meu, intrebandu-ma în gând de ce am venit la scoala, iar răspunsul era evident. Puteam da mai mult ca sigur peste Antonio acasă.

"Bună, străine! " Striga Elliot la mine. Oftez și mă chinui sa-i dau un zâmbet, dar în loc sa zâmbească înapoi, tipa speriat, atrăgând atenția celor din jur.

Mă uit urat la el, înainte sa arunc cărțile în dulap. Am oftat nervoasă când am văzut o bucata de hârtie căzând pe jos. Am închis dulapul și m-am aplecat sa iau hartiuta.

"Ce s-a întâmplat cu tine? Arăți oribil!" Exclama Elliot. Deja mă enerva. Apuc biletul si-l privesc atenta.

"Mă bucur ca relația noastră e bazata pe sinceritate." Sarcasmul meu îi conferă lui o stare de ciudățenie, sa zic așa.

"Pff...da ca vorbim de sinceritate. Diseară dam spargere în biroul doamnei de chimie. Fi pregătită. " Se apropia dându-mi un pupic pe obraz, după care se depărta.

Mă 8nceput mult prea târziu. Spargere? Diseară? Dau din umeri și mă îndrept spre sala la care am curs.

Ora de latina putea fi un calvar. Mai aveam un sfert de ora. Eram așezata în ultima banca, amintindu-mi de bilet. Îl scot, însă când sa-l citesc, cineva se apropiase de banca mea.

Îmi ridic privirea dând de cea a profesorului. Oftez când își întinde mana. Înjur pe sub mustăți.

Ii dau biletul, iar acesta îl citește. Face ochii mari și sunt sigura ca I s-au dilatat imposibil de mult. Încerca sa-si mascheze surprinderea, dar acest lucru nu a făcut decât sa-mi crească mie suspansul. Ce scria?

*

Eram acasă. Mancam în liniște, singura, deoarece Antonio îmi explica cât mai pe înțelesul meu, printr-un mesaj ca va fi plecat în Canada weekend-ul acesta.

Menajerele stăteau doar pe capul meu, lucru care mă scotea din minți. După ce am făcut un dus, m-am așezat în pat. Eram plictisita și încă mă mai durea tot corpul. Mersul meu era ciudat. Am stat 2 ore în fata oglinzii studiindu-ma. Acest lucru mă face sa mă întreb dacă Antonio a pus camere de luat vederi. Mă uit discret prin camera în căutare a ceva negru, mic și care ar putea sa mă filmeze.

Mă dau bătută și într-un final, decid sa intru în biroul lui Antonio. Căutăm ceva, orice.

Și așa ajunsesem acum, la el în birou, scotocindu-i prin sertare. Dosare diferite și pline ochi de foi umplute cu numere ciudate, mi-au dat mari bătăi de cap.

As fi continuat sa caut, dacă una dintre menajere nu m-am fi găsit. Am încercat totuși sa găsesc cea mai buna scuza, dar am finisat prin a spune ca-mi căutăm periuța de dinți. Idioata. Nimeni nu te-a băgat în seama, conștiința proasta.

Aceasta mă anunțase ca cineva mă cauta. Am ridicat o sprânceană confuza. Deja știam ca probabil menajera avea sa-l sune pe Antonio și sa-i comunice ceea ce am făcut, dar sincer puțin îmi pasa. Adică. M-a dezvirginat deja, ce îmi mai putea face?

Am mers pana în sufragerie, unde am dat de Elliot. Mi-am dat ochii peste cap, lucru care-l amuza.

"Ești gata, prințesa? " Întreabă el.

"Nu-mi spune așa. " Mă incrunt, incaltandu-ma. Inițial nu vroiam sa vin și sa dau de probleme, în plus nu aveam ceva cu aia de chimie, dar vroiam biletul, pe care ăla de latina l-a luat și l-a pus în sertarul din stânga de la biroul sau învechit.

Când am ajuns la școală, era deja puțin trecut de miezul noptii. Am mers pe alee, pana la porțile care erau securizate. Pe bune. O școală cu garduri și cu fire cu electroșocuri, plus alarma de urgenta care aduce coboii în mai puțin de 2 minute. Genial.

"Și acum ce, Sherlock? " Îl întreb pe "amicul" meu din dreapta. Am fost uimita sa văd ca numai ochii săi erau vizibili. Și acel zâmbet ștrengar.

"Doar nu credeai ca e prima data când fac asta nu?" Mă întreabă Elliot, încercând sa deschidă ușa ce ducea la biroul ăleia de chimie. Am pufnit ca răspuns. Cine naiba știa ca tipul ăsta știa de un tunel subteran ce ducea către sala de sport?

"Ne vedem în 5 aici?" Întreb, dar nu am mai așteptat un răspuns ca deja o luasem la fuga spre sala în care-si avea domnul de latina ora. Am fost plăcut surprinsa sa văd ca ușa era deschisa și sertarul de asemenea.

Am luat biletul și m-am întors la Elliot. Pe coridor, tocurile de la pantofi faceau zgomot, acompaniand suierul vantului de afara.

În treacăt am citit mesajul și ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este ca ceva îmi astupase gura. Ceva ce mirosea urat și după... Nimic.

A.N. Biletul ------>

"Sa nu ai încredere în tati" -M