the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

1. ciocolata, briose si santaj

La mine fiecare dimineata incepea in diferite feluri. Ba nu. Mereu ma trezeam la fel. Ce ma facea sa ma trezesc era :

"......"

Daca nu  v-ati prins deja, mama nu prea are timp de mine. Libidinosul cu care umbla avea nevoie sa fie spalat cand eu am fost la spital pentru ca mi-am rupt mana si mama a decis ca ar fi indicat daca ar avea grija de el. Inainte sa intrebati. Nu, nu eram suparata. Relatia dintre mine si mama nu a existat niciodata. Ea imi lasa bani pe birou si eu o las in pace. Cam asa functionam si eram ok cu asta. 

In fine. M-am dat jos  din pat si am injurat mintal cand am realizat ca nu m-am trezit asa cum se spune in carti: "incalzita de lumina soarelui ce se strecura prin perdele". Pe naiba. Nicio dimineata nu era asa. Ma trezeam covrig, intepenita si transpirata ca un porc inaintea zilei recunostintei si da, stiu ca nu are nicio logica, dar asa functiona caramida din capul meu.

Dupa ce m-am spalat si pregatit de scoala, mi-am aruncat la propriu cartile in ghiozdan ajungand sa-mi cada pe picioare, dar asta nu ma opri din cantat, ba chiar am schimbat-o in 'Grenade' de Bruno Mars instiintandu-i pe vecinii de alaturi ca m-am lovit. Am apucat ciocolata ramasa din frigider si am iesit, alergand pe scari, rugandu-ma zeilor sa nu pic in bot, insa spre nefericirea mea si amuzamentul soarecelui ce se ascundea in gaura peretului de mai bine de doi ani in care domnul Montgomery nu a inceta din a-l vana, am alunecat, ajungand sa stau intinsa pe jos holbandu-ma la soarecele ce-mi cara ciocolata in gaurica aia a lui.

Nemaistand ca printesa Leia pe jos, m-am decis sa lupt peentru viciul meu, cerand razboi sobolanului. Da bine, soarece, dar tot sobolan ramane.

Am tras de ciocolata, ridicand-l la nivelul fetei mele, insa uimirea mea cand soarecele ala dezgustator mi-a ajuns pe fata. Tipand ca o papusa Barbie ce nu sunt, am inceput sa fac show prafului de pe scari si panzelor de paianjen.

Dupa infrangerea mea cu soarecele am luat-o la fuga pana la scoala ceea ce nu a fost prea inteligent din parte mea, deoarece luasem vreo patru cazaturi consecutive nebagand in seama ca asta ar fi un semn de la zei sa nu mai fug ca o psihopata scapata de la centrul de economii. Oare exista chestia aia? Dau din cap turbata, maraind la fulgii neastamaparati ce-mi intrau in ochi. Cum naibii ar crede unii oameni ca asta e cel mai frumos lucru. Ei vedeau ninsoare, eu par transpirat si inghetat in toate partile, ei isi imagineaza poze Victoria's secret, eu ma vad pe mine cu zapada in bluza si pantaloni cu o moaca de turbare de gradul 3.  

Elevii erau deja in clase, ceea ce mi-a dat de inteles ca am intarziat. Nu m-am mai obosit sa ma mai duc pana la dulap si m-am indreptat direct spre sala de clasa. Profesorul nu intrase, deci am avut destul timp sa scanez incaperea cu laserul imaginar din ochii mei, realizand ca singura banca goala e cea din spatele salii. Mi-am croit drum spre ea ca o albina grasa si transpirata, pentru ca asa ma simteam, sperand ca Paris sau oricine altcineva din "populari" sa nu ma observe. Nu aveam starea necesara pntru a le demonstr prostia ce persista in capatana lor din beton si nu din cauza ca "sobolanul" ala mi-a furat micul de jun...ba nu. Din cauza asta eram prost dispusa. O sa plateasca. Acum  cu ce imi mai cresteam glicemia?

Ca veni vorba de sobolani. Proful de mate tocmai ce inntrase in clasa. Sa fiu sincera, daca prostia lui ar fi ciocolata, el ar miezul diabetului. Acum, sa va dovedesc ca matematica are loc in creirasul meu mic cat o nuca. Daca ar fi o ecuatie, rezultatul ar da error. Mda, probabil nu are prea mult sens, dar intoarceti-va cu cateva cuvinte in spate cand am spus, si citez "creierasul meu mic cat o nuca." asta ar trebui sa lamureasca pe toata lumea, nu? Daca nu te-ai prins, du-te la un control fiinta ne-umana.

-Domnisoara Jessica? vocea de gaina constipata a profului ma scoate din visar si ca intotdeauna gura mi-o ia inainte.

-De unde stiti ca mai sunt domnisoara? Il intreb in batjocura. As putea juca pe Brodway cu talentul meu de actrita innascuta, daca as stii unde se gaseste scena aia de care multi sunt obsedati. L-am cautat o data in cutia de pantofi a directoarei, unde mi-a spus un coleg sa caut, dar nu am gasit nimic decat o bucata de material extrem de fin rosu, care aducea a chiloti sau o chestiune cu care sa arunci mancare in colegi si o sticla mica alba, din care evidet ca am gustat(putin mi mult). Ciudat a fost totusi unde m-am trezit. Fundul imi era indesat in WC-ul ecologic de la coltul blocului meu si chstia aia rosie atarna pe capul meu. Evident ca am pastrat si chilotii si sticla, pentru santaj, dar nu trebuie sa mai afle nimeni, la pariu ca sobolanul ala m-ar parai. Exact, profesorul  ala poate fi in stare de multe.

Fara sa-mi dau seama ca mintea mea blocata in trecut functiona de una singura, asteptam de mai bine de un sfert de ora ca discursul doamnei directoare sa se termine. Evident ca dupa comentariul meu "neadecvat" am fost trimisa la director. 

-Jessica? Ma asculti macar? Vocea groasa doamnei Black (numele spune tot) ca a unui luptator sumo, mi se adreseaza. Imi intorc priviirea catre cascavalul mucegaiat realizand ca ma holbam la peretii patati din birou. Locul asta avea nevoie de parfum si o bila de demolare. As putea repara locul asa, daca m-ar plati pe masura.  Cladirea era deja o cauza pierduta asa ca nu vedeam car ar fi problema daca am demola casa asta de sperieti. Acum sa ne intoarcem la branza noastra. A stai. Am zis ca e cascaval. Da, un cascaval mucegaiat, imbracat la patru ace. 

-Huh? Da, doamna, desigur ca....wow aia-i noua? incerc sa-i distrag atentia, sperand sa scap odata din locul asta ce mirosea mai urat ca tomberonul di spatele scolii unde tipii emo fumeaza ca javrele cu plamani negri. Femeia ofteaza zgomotos, masandu-si tamplele. O nu. cum s va explic cum merge treaba. aca femeia asta branzita (wow, asta e noua) isi duce mainile l tampe inseamn ca voi mai sta o vreme aici plus detentie, evident. Daca doar ma privea, insemna ca aveam sa plc in urmatoarele 5 minute, pentru ca pretindea ca are o sedinta la care trebuie sa ajunga -minciuni-, iar daca o apeleaza pe mama, ei bine ma lasau sa plec de la ore. Si sa nu uitam de banii pe care gardianul mii datoreaza. Ar trebui s-i reamintesc lui Gery ca luna a trecut si taxa s-a marit. Oh imi ador buturuga.

As fi continuat cu laudele la adresa mea, daca un ciocanit sinistru, ca doar asa se poate auzi in capul meu, m-a facut sa ma uit curioasa sprer usa. Bunica a spus un raspicat 'Intra' find la fel de curioasa ca mine la aflarea chipului de jaguar ce se ascundea de dupa usa. Stiti ca m-am gandit serios in a lua niste pastile pentru cap, dar m-am razgandit imediat cand mi-am dat seama ca nu mai aveam cu ce sa-mi mai cumpar briose de la magazinul de la coltul strazii. Daca nu am mintea asta absolut haioasa si infiorator de malefica nu as mai putea santaja oamenii, ceea ce m-ar duce la faliment de gradul superlativ (da  stiu si ceva romana), iar stomacul meu va declara razboi daca nu digera macar trei briose pe zi. Trebuie sa ma intelegi!

-Buna ziua, domnisoara...A inceput barbatul ce abia intrase pe usa, insa nu apuca sa termine deoarece rasul meu de anorexica beata l-a intrerupt.

-Domnisoara?! Strig in gura mare tavalindu-ma pe jos. Lacrimile imi umpleau obrajii si mai mult ca sigur fata mea era mai rosie ca lacul de pe unghiile  psihologului. Nu ca as stii ca are unghiile rosii si ca este un travestit in cautare de iubire eterna. Gandul asta mi-a adus o alta runda de ras de hiena infometata, atrgand atentia barbatului chipes si a femeii zbarcite mai ceva ca prunele asezate la soare in timpul verii. 

-Cine sunteti? Intreaba capul rosu care nici nu ma mai baga in seama. Barbatul s-a uitat scurt la mine, insa nu l-am lasat sa raspunda, luandui-o inainte.

-E un model international care pozeaza pentru revista PlayBoy si care in timpul liber, face prostioare cu stewardezele in cabina de pisu din avion. Stiu sigur pentru ca am vazut o data cand ma duceam in Italia. Continui primind o privire curioasa din partea directoarei. Poveste lunga, sa spunem ca acea calatorie a implicat o foarfeca, lapte si un test de sar-...Nu am terminat de vorbit deoarece vocea groasa a barbatului facu ecou in urechile mele. Moama ce voce de Adonis avea, cumm de nu am observat?

-Sunt tutorele ei. Trei cuvinte care mi-au trezit atat orgasmul din mine, cat si plantele carnivor din stomacul meu. Tutore? Al meu? Huh..poate cei de la FBI au primit e-mail-ul sobolanului. Stiam eu c anu pot avea incredere in el.

P.S. Aveti poza cu tutorele la link extern.