the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

9. Scoala si OMFG

"Nu pot sa cred ca m-ai turnat." spun furioasa privindu-l pe asa zisul meu "aliat". Tocmai ce primisem un apel de la Antonio. Era al naibii de supărat ca ieri am plecat de capul meu, l-am mintit si nu i-am răspuns la apeluri. Scuza mea: ma jucam Temple Run.

Acum "tati" e supărat pe mine si a spus ca se va întoarce in trei ore. Cand am aflat ca il mănâncă palma, am procedat ca oricare alt copil normal. Am dat fuga la scoala. Si regret acest lucru.

"Scuze, domnișoara Jessica." Spune J ținându-mi ușa de la limuzina. Ma uit urat la el, dupa care cobor.

"Te iert, daca ma scoti cumva de aici." Spun tragandu-l de mâneca costumului, făcând ochii mari si bulbucati.

"Îmi pare rau, domnita, dar vreau sa-mi păstrez slujba. Insa, va promit Ca voi veni in pauza de masa si vom pleca la un magazin de dulciuri din apropiere." Ma asigura. Mijesc ochii la el, ridicând degetul mic.

"Promiti?" Întreb privindu-l in ochi. Puteam observa urma unui zambet, dar nu eram sigura. Am fost ușor uimita cand i-am văzut degetul împletit cu al meu. I-am zambit, luandu-l in brate. "Abia astept. Pa!" Strig îndepărtându-ma de el. Inspir adânc aer in piept înainte sa intru pe usile imense ale scolii.

"Scuza-ma, poți sa-mi spui unde-..." nu apuc sa termin deoarece ma trezesc pe jos. Murmur in barba câteva înjurături cel mai probabil interzise in 24 de state, dupa care-mi ridic privirea pentru a vedea vinovatul.

Simt ca ard de furie cand dau de aceeași ochi albastri ca ieri. Tipul asta se ciocnire si ieri de mine. Nervoasa ma ridic, pregatita sa-i ard câteva palme peste fata.

"Ce naiba te-a apucat? Ai grija pe unde mergi, idiotule!" Maria nervoasa, trecând pe lângă el, lovindu-i umărul cu al meu. Dupa ce am dat coltul, am început sa-mi mângâi umarul. La naiba ce umăr de oțel are.

Arunc o privire in jur, mulțumindu-i lui Allah ca am dat de Secretariat. Intru in camera spatioasa. Era destul de simpla. Un birou larg stătea in mijlocul incaperii, acoperit cu mii de foi si un calculator.

De-a lungul unui perete, era lipita o biblioteca cu rafturi pline de cărți si dosare. Trei tablouri erau agățate pe peretii de un bej frumos, făcând un contrast frumos cu florile de un roz aprins din ghivece.

Privirea îmi e atrasa de femeia ce mormaia câteva înjurături in barba, apasand pe tastatura nervoasa. Îmi înăbușesc un chicot cand exasperata loveste tastatura. Își ridica privirea analizandu-ma atent. Am putut vedea roseata ce se aprindea pe obrajii ei. Clar era ridicată de scena de mai devreme.

"Te pot ajuta?" Întreaba dupa ce ajunge in fata mea, tragandu-si fusta mai jos si netezandu-si bluza din matase. Femeia avea gust. Ma privi intens de dupa ochelarii in forma de semiluna. Zambesc stangaci, amintindu-mi motivul existentei mele aici.

"Sunt Je-.." Încep dar vocea groasa ce venea din spatele meu m-a făcut sa ma cutremur.

"Jessica." Spune dur si pot auzi pașii greoi făcuți pana la mine. Își incolaci o mana in jurul taliei mele si am fost surprinsă cand i-am simțit buzele lipsindu-se de fruntea mea. "Ma înnebunești in fustita asta." îmi socotește in asa fel încât doar eu sa aud.

Instantaneu mi-am simțit obrajii arzand. Nu are pic de rusine? Nici nu mai menționez de secretara din fata noastră care se holba fără pic de rușine la bărbatul meu. O Doamne. T-tocmai l-am făcut al meu? Unde e agenta XXS, Bleo sau subconstientul meu. Ce s-a întâmplat cu ei?

"Domnule Harris!" O voce groasa ne scosese din trasa. Uitându-ma dupa umărul secretarei, am dat de un bărbat înalt, bine facut si aratos. Mrr. Imediat, Antonio ma strânse mai aproape de el, fata fiindu-mi aproape lipita de pieptul sau. Ce bine miroase.

"Va rog, intrati." Ne spune barbatul, care presupun ca este directorul. Este cel mai sexy director întâlnit vreodata.
Intram amândoi in încăperea indicata. Trebuia sa ma obișnuiesc cu locul asta.

La pariu ca-l voi vizita destul de des, ceea ce-i oferea secretare mai multe șanse de a se lipi de Antonio al meu. Exact. Este al meu. Daca eu sunt al lui si el e al meu, nu? Adică pana la urma este...tatal meu adoptiv?

"Nu ma așteptăm sa va vad astăzi, domnule Harris." Spune bărbatul uitându-se intens la mine. Rusinata, ma fac mica pe scaun. Antonio stătea lângă mine si-mi tinea mana in poala lui, mangaindu-ma ritmic.

Isi drese glasul, captandu-i atenția directorului asupra sa. Era evident ca era enervat ca bărbatul îmi acorda mai multă importantă decât lui. Asta mi-a ridicat cu zece trepte orgoliul.

"Am vrut sa ma asigur ca Jessica are toate cele necesare." Il informeaza.

"Desigur. As putea sa-i fac eu însumi un tur al scolii, daca doriti." Mi se adresează mie, lucru ce-l făcu pe Antonio sa-si încleșteze maxilarul. Ochii i se intunecara si-mi era frica de reacție sa.

Am început sa-i mângâi coapsa in încercarea de-al calma. Domnul Johnson nici nu-i lua in considerare reacția lui Antonio fiind atent la mine.

Am încercat sa nu fac contact vizual cu el, ingrijorandu-ma de starea lui Antonio. Am fost mai mult decât fericita cand am văzut ca se relaxează, intorcându-si privirea spre mine si zambindu-mi.

"Ma exciti atât de tare." Îmi sopteste la ureche. Simt din nou cum ma inrosesc, ascultandu-i chicotul scurt.

Dintr-o data își relua figura serioasa care nu demasca nici un fel de sentiment. Îmi dau ochii peste cap, uitându-ma la modelul interesant in cadouri al fustei. Este prima fusta pe care o port de bunavoie.

"Am sa-i prezint eu scoala, domnule Johnson. In cele din urma, am studiat si eu aici." Spune Antonio ridicându-se si tragandu-ma si pe mine.

"Desigur." Spune directorul, urmandu-ne pana la ieșirea din biroul sau. "Nu uita, Jessica, daca ai vreo nelămuriri sau orice altceva, sa nu eziti sa vi la mine. Voi fi mai mult decât încântat sa te ajut. Sper sa-ți placa aici." îmi spune punându-si mana pe umărul meu. Antonio ma trase brusc către el, scotand un încet de durere de la mine.

Care-i faza? Ma uit urat la el, dar nu pare sa observe. Își iau la revedere, iar cu o aplecare a capului către secretara încinsă de la birou, ieșim pe holurile goale. O fi început deja orele?

Nu apuc nici sa iau aer in piept ca sunt strivită de pieptul sau parca din oțel de peretele din cărămidă a scolii. Ma incrunt, bulversată de cele intamplate. Nu am timp nici sa procedez ce se întâmpla căci buzele lui Antonio peste ale mele, m-au socant de-a dreptul. Antonio ma sărută si se simtea al naibii de bine cât si de gresit.