the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

24. Escapada

Un număr de telefon mai exact. Asta mi-a dar Jordan. Câteva amarate de cifre care se presupuneau a fi un număr de telefon al cuiva.

Mă arunc obosita pe pat. Era trecut de miezul nopții, iar singura sursa de lumina era lampa de lângă pat. Ciudații care trebuie sa mă verifice au intrat de vreo 5 ori de când ne-am întors în camera mea.

La nici jumătate de ora am plecat de la "petrecere". Nu știam dacă l-a deranjat pe Alexander de dansul meu cu Jordan sau sfârșitul,  dar sincer nici nu-mi pasa.

Am luat aer adânc în piept și am decis sa sun la numărul pe care l-am primit. Nu mori încercând?  Nu?

Mi-am scos capul pe ușa,  asigurandu-ma dacă matahala încă mai sunt acolo și spre nefericirea mea, încă era. Îmi dreg vocea, atragandu-i atenția buturugii aproape chele. Rad în sinea mea.

"Ehmm...Ai putea sa.." Mă uit în jur gandindu-se la ceva ce l-am putea determina sa plece cât mai mult cât sa am timp sa sun și sa aflu al cui număr este.

"Sa-mi iei ceva." Spun privindu-l. O sprânceană groasa i se ridicara. "Ce sa-mi iei?" Murmur în șoaptă.  "Niște....uh..tampoane. " Zâmbesc victorioasa pana ce analizez ce tocmai am spus și mă înroșesc toată.  "Poți?  Te rog?" Întreb privind podeaua lucioasa. Razele lunii se oglindeau în podea.

"Ăăă...sigur." Spune indreptandu-se către scări,  însă se oprește brusc intorcandu-se pe călcâi. "Intra în camera și nu fa nimic prostesc, da?" Îmi dau ochii peste cap la cererea sa si-mi ridic mâinile în sus, intrând înapoi în camera.

Aștept sa aud ușa de la intrare, după care ies pe hol, repezindu-ma la telefonul fix de le măsuță înaltă de la capătul holului. Formez numărul și aștept ca cineva sa răspundă.  Îmi mușc nervoasă buza așteptând sa răspundă.

"Da?" Vocea groasa și dura îmi lua respirația.  Înghit în sec muscandu-si greutatea de pe un picior le altul.

"Antonio." Șoptesc scrâșnind din dinți. Se face liniște la capătul celălalt și eram sigura ca-mi va închide, însă peste câteva secunde vocea sa se făcu din nou auzită.

"Jessica, iubito,  ești bine? Te-au rănit? " Îngrijorarea lui pentru mine m-a luat prin surprindere însă mi-am revenit, amintindu-mi de faptul ca motivul pentru care mă aflu aici, captiva, este din cauza lui.

"Sunt bine, dar nu din cauza ta. Ai de gând sa-mi spui ce naiba se întâmplă? " Scuip nervoasă ascultandu-i oftatul de la celălalt capăt al firului.

"Și eu mă bucur sa te aud." Sarcasmul lui nu mă surprindea deloc. Am oftat așteptând sa-mi răspundă la întrebare.  "Încerc sa te scot de acolo,  îți promit iubito."

"Nu-mi promite nimic, Antonio, pentru ca cel mai rău lucru este speranța falsa. Vreau sa știu de ce sunt aici și ce ai făcut, dar mai important ....cine ești?" Șoptesc încercând sa-mi stăpânesc lacrimile. Nu eram conștientă de influenta sa asupra mea, chiar și prin telefon.

"Iubito..." Începe, dar se oprește luând aer în piept. Inima îmi bătea puternic în piept.  Nu aveam mult timp la dispoziție, iar el nu-mi răspundea la întrebări. 

"Antonio, zi-mi o data ce se intampla pentru ca-" Încep nervoasă dar aud brusc ușa de la intrare scartaind.  Îmi măresc ochii speriata. "Trebuie sa plec." Spun repede și trântesc receptorul dând fuga în camera.

Când matahala intra în camera, eu ieșeam din baie cu un prosop înfășurat în jurul meu.

"Ar fi trebuit sa bați." Spun încercând sa par supărată. Bătăile inimii mele au crescut când barbatul își duse mana la spate.