the Blue eyes-V.l / blue vs. brown

17. Distrusa

Antonio îi dădu un pumn în obrazul stâng,  atât de tare ca s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt. S-a întors spre mine și primul lucru pe care l-am observat a fost culoarea închisă a ochilor lui.

M-a apucat de cot brutal și a mârâit când am încercat sa ies din strânsoarea lui.  M-a băgat în limuzina și s-a urcat și el imediat după.  Șoferul a dat drumul mașinii și am mers pana acasă. 

"Ce naibii făcea ăla cocoțat pe tine?" Spune furios Antonio încă tinandu-ma de cot. L-am privit speriata. Un fel de perete negru ne separa de șofer astfel ca nu știam cine este, dar și ca probabil nu ne-am putea auzi. Am înghițit în sec.

"E-el... nu știu." Spun si-mi aplec privirea.

"Vorbim acasă. " Astea au fost ultimele sale cuvinte înainte sa-mi dea drumul și sa se retragă în coltul celălalt. Părea tot mai furios și sincer îmi era teama ce se va întâmpla când vom ajunge acasă. 

Imediat ce am oprit am sărit din mașină și am luat-o la fuga în casa. Nu l-am mai băgat pe menajere și am fugit în camera. M-am dus în dressing sa mă schimb și după ce mi-am dat hainele jos sa caut altele noi, Antonio apăru în prag.

Mă uit speriata la el, deoarece încă nu mă văzuse doar în lenjerie. Privirea sa îmi ardea fiecare particica a corpului și fără sa realizez era deja lipit de mine.

M-a ridicat, prinzandu-i a de coapse și începând sa-si preseze brutal buzele de ale mele. El nu fusese niciodată brutal cu mine. Nu-i mai pasa dacă îi răspund deoarece îmi invada gura cu limba lui.

Dupa ce se depărta,  își făcu drum spre gatul meu, pana la piept. Am simțit brusc cum am fost aruncata pe pat. Inima imi batea atat de tare incat simteam ca va sari din piept.

Dar nu la fel când l-am văzut apropiindu-se. Am încercat sa mă departez, punându - mă pe burta și sa mă târăsc pana la ieșire probabil, undeva departe de el. Dar nu aveam nicio șansa. 

M-a apucat de glezne și m-a tras aproape de el. Atunci am observat ca era dezbrăcat pușcă.  M-a întors cu fata spre el și s-a lăsat pe mine.

Un genunchi era intre picioarele mele, iar mâinile sale erau de o parte și de alta a capului meu. Își presa din nou buzele de ale mele.

"Nu, Antonio. N-nu sunt p-pregatita..."

"Shhh..." Continua cu săruturile, pana ce ajunse din nou la pieptul meu. Îl apuca de la spate și printr-o singura mișcare îl rupse.

L-a aruncat undeva prin camera, zâmbind mulțumit la priveliștea din fata sa. Continua pana ce ajunse și la chiloți, procedând la fel.

Mă aflam goala, în patul lui Antonio cu el deasupra mea și eu plângând și patand pătură. Am încercat sa-l lovesc cu pumnii și picioarele și continuând sa mă vait, dar mă prinse de mâini și se uita urat la mine dându-mi de înțeles sa încetez,  dar nu puteam.

"Te rog.." Mă vait lăsându-mi capul într-o parte. Continuam sa vărs lacrimi,  dar oricât de mult as plânge lui nu-i pasa.

"Shh....O sa fac asta,  ca sa știu ca ești a mea, ca sa știi tu ca ești a mea și ca sa știe toți ceilalți ca ești a mea." Sopteste penetrandu-ma cu un deget.

Am țipat tare, simțind gustul lacrimilor pe papilele mele gustative. Antonio însă nu-mi lasă mult de jale, deoarece îmi astupa gura cu a sa.

"Tipi degeaba. Nimeni nu te va auzi." Spune scăpând un chicot. M-am înfricoșat și mai tare. El imi putea face ce vroia. Și acum plănuia sa mă violeze.

Am țipat și mai tare, când a introdus și un al doilea deget. Îmi săruta se fiecare lacrima înainte de a mă penetra cu bărbăția sa.

"Nu mai plânge.  Mă faci sa mă simt vinovat." Îmi sopteste la ureche, mușcând de ea animalic. Imi era scarba de el și atingerea lui. Vroiam sa scap de mâinile sale.

Am încercat sa ies din strânsoarea lui, reușind sa cad pe jos. Am încercat sa mă ridic și sa fug. După ce mi-am găsit echilibrul,  am incercat sa fug în baie, dar Antonio era în fata mea.

Mă privea cu ura și din reflex m-am dat un pas în spate, dar fu prea târziu.  Mana sa ajunse pe obrazul meu.

Am cazut din nou pe jos și mi-am dus mâinile la obraz. Pielea mă ustura și mă simțeam goala și folosita. Antonio nu s-a mai obosit sa mă pună pe pat, astfel continuandu-si misiunea pe covorul deloc confortabil.

Am încercat sa fiu mai liniștită și sa nu mă gândesc la ceea ca-mi făcea el acum. Ochii îmi erau strâns închiși și mâinile la obraz.

Buzele îmi tremurau și lacrimile încă curgeau. Când l-am simțit dandu-se jos și asezandu-se lângă mine,  nu am avut curajul sa-mi deschid ochii.

Plângeam în liniște și am reușit sa mă pun într-o parte. Nu vroiam sa-l văd,  după ceea ce mi-a făcut. 

M-a luat în brațe și m-a așezat în pat. A închis lumina, camera fiind acum luminata doar de veioza de pe noptiera sa.

"Vino aici." Spune și mă trage de talie, spatele meu fiind lipit de pieptul sau. Încă îi simțeam scula întărită pe coapsa mea și mă înfricoșat faptul ca nu terminase.

Credeam ca vrea sa continue chinul de mai devreme dar închise veioza si-si incolaci picioarele cu ale mele.

"Trebuie sa înțelegi ca toate astea sunt din vina ta. Trebuia sa o fac, ca sa știi a cui aparții. Ai înțeles? " Întreabă dar nu îi răspund. Mârâie nervos. Se aseza din nou deasupra mea și mă uit cu ochii larg deschiși.

"Raspunde-mi!  Asta dacă nu vrei s-o facem din nou." Spune și rânjește diavolești.  Am incercat  sa-mi stăpânesc lacrimile ce mai urmau și am înghițit în sec.

"D-da, am inteles." Spun și răsuflu ușurată când îmi zâmbește. 

"Bravo,  îngeraș.  Acum culca-te." Sopteste plasând un sărut pe fruntea mea. Se aseza în poziția inițială adormind la scurt timp.

Am continuat sa plâng în liniște,  scăpând câteva suspine. Mă durea al naibii de rău tot corpul și deja mă simțeam mult prea uscata.

Așa ca într-un fel am reușit sa adorm în brațele violatorului meu.

A.N. Va rog sa nu-l urâți pe Jordan sau pe Antonio. Capitol needitat.