Passion And Danger

Capitolul 8

Corpul îmi tremură și pleopele îmi sunt grele ca două pietre. Mă așteptam să mă trezesc în rai sau în iad, dar m-am trezit pe un pat moale, corpul îmi este acoperit de mai multe plapume și pături, dar asta nu prea pare să mă ajute. Abia acum îmi simt pielea goală sub atingerea degetelor mele, sunt doar în lenjerie.

Îmi forțez pleopele să se deschidă. Sunt în camera mea. Diavolul m-a salvat?Înseamnă că tot în iad sunt. Frânturi de imagini îmi străbat memoria, încep să îmi aduc aminte, momentul când m-a ridicat în brațe și m-a cărat până la mașină, apoi în drumul scurt pe care l-am străbătut tot spunea ceva, ce eu nu pot să îmi aduc aminte, din cauza stării pe care o aveam. Plus la toate și eu am vorbit ceva fiind între realitate și vis.

Visul era mai frumos, eram cu mama, într-o poiană verde, plină cu flori. Ambele purtam rochii albe, culoarea pe care mama o iubea atât de mult. Ea mereu spunea că se asortează perfect cu părul nostru roșcat. Ne plimbam, ținându-ne de mâini. Ambele râdeam și eram fericite, dar realitatea se spărgea de mine ca de fiecare dată, mama dispărea, iar eu o strigam din nou, ea rostind aceleași cuvinte: " trezește-te".

Îmi deschideam ochii pentru fracțiuni de secundă, doar pentru a vedea că încă sunt în viață, în mașină cu Evan.

Că tot vorbeam de diavol, ușa se deschide și diavolul cu ochi albaștri păsește încet cu o tavă cu ceva în mână.

- Slavă cerului te-ai trezit!rostește cu ușurare când îmi întâlnește privirea.

Sunt mai mult decât șocată, sunt sigură că acum câteva ore el a fost cel care a strigat la mine să mă car naibii, iar acum e fericit că m-am trezit.

- Ți-e frig?vocea îi răsună din nou și ochii lui mă cercetează cu atenție.

Aprob încet din cap. Lasă tavă pe una din noptiere. Își trage maioul pe cap și cred că ochii mei o să iasă din orbite. Își lasă corpul bine lucrat la vedere, parcă e Zeus, îi analizez fiecare mușchi fără rușine. Pantolonii sunt cei ce urmează soarta maioului și nu cred că o să mai rezist la o astfel de presiune.

- C-ce faci?mă bâlbâi și încerc să îmi ridic privirea spre ochii lui.

- Ai nevoie de căldură directă care să îți încălzească corpul, după cum observi plapumele nu prea ajută, iar corpul tău e suprarăcit, rostește calm, iar eu rămân surprinsă.

Patul se lasă sub greutatea sa, frigul mă lovește mai mult când plapuma este ridicată, dar nu pentru mult timp, pentru că imediat, corpul său cald se lipește de al meu rece, tresar ușor și am reflexul să mă trag în spate, dar el îmi  cuprinde spatele și mă trage mai mult lângă el. Îmi strâng mâinile între pieptul meu și al său, mă las strânsă în brațele sale, îmi încolăcesc picioarele printre ale sale și îmi încălzesc corpul de al său.

Îmi ridic ochii timid și observ că și el mă privea.

- De ce?las întrebarea să-mi părăsească buzele, ambii știm la ce m-am referit.

- Eu nu ți-am spus să te duci afară în frig.

Îmi ridic sprâncenele surpinsă și mă încrunt începând să mă enervez încet.

- Crede-mă nu aveam chef să stau cuminte în camera asta, cât timp tu turbai de nervi. Camera asta era un loc prea aproape de tine, spun și îl fulger cu privirea.

Își dă ochii peste cap și surâde ușor spunând:

- Afară în frig era mai bine, da?

- Cel puțin eram departe de tine.

Câteva minute nu mai spunem nici unul nimic. Pare totuși că e mai bine așa. Aproape încep să adorm la pieptul lui, însă vocea lui m-a tras din nou în realitate.

- Ai șoptit de câteva ori "mamă" când te-am găsit, rostește încet și mă obligă să îmi ridic privirea spre el.

Dacă el chiar crede că îi voi povesti despre visul pe care l-am avut când aproape muream, atunci se înșeală amarnic.

- A fost doar un vis, din cauza frigului și că aproape muream. Dar, Evan de ce te-ai enervat așa tare că am spart acel parfurm?întreb fără să îi mai dau răgaz ca el să îmi mai pună vreo întrebare.

Trebuia să mă aștept la asta, era clar că nu o să-mi răspundă, trec secunde bune, am impresia că sunt ore, pentru că încep să mă simt incomod. Dar, când nu mă așteptam, îmi răspunde.

- Camera aceea, e camera părinților mei, dar cred că ți-ai dat seama de asta, face o pauză scurtă, apoi continuă. Parfumul pe care l-ai spart, a fost parfumul preferat al mamei.

Simt un nod cum mi se oprește în gât, buzele mi se lipesc într-o linie dreaptă și îmi închid ochii vinovați. Știu bine ce durere i-am provocat, știu ce înseamnă asta, pentru că și eu mi-am pierdut mama.

Îi simt obrajii prinși în palmele sale și mă forțează ușor să îmi ridic fața spre el și să îl privesc.
Îmi deschid ochii obligați și mă pierd din nou în ochii să-i albaștri, care acum sunt blânzi, parcă toată răceala din ei a dispărut.

Acest albastru pare să-și schimbe culoarea dacă mă uit mai atent. Bleu, albastru, ultramarin; mă pierd în ei, mă adâncesc spre ceva neștiut, simt cum mă înec în ei, dar îmi place! În lumina razelor solare par reci, de neînvins, însă ascund o căldură aparte. Sunt un mister!

- Dar, tu, Leila, puteai să mori, șoptește blând și îmi mângâie ușor obrajii.

Buzele noastre sunt atât de aproape, ajunge doar o singură mișcare făcută de unul din noi, pentru a se atinge. Cred că voi fi cea ce va ceda, inima riscă să îmi părăsească pieptul și rațiunea la fel mă părăsește, pentru că la naiba vreau să îmi sărut dușmanul și răpitorul, vreau să îl sărut pe diavol și risc să mă pierd în iadul său. Dar, cred că deja sunt acolo.

Privirea îmi cade pe buzele sale și le ling pe ale mele inconștient. Atât a fost de ajuns pentru amândoi. Ne lipește buzele și ne dezlănțuie într-un sărut. Buzele i se mișcă dominatoare peste ale mele, iar eu îl urmez pasional. Furnicături îmi străbat întregul corp, adrenalina îmi pulsează fierbinte prin vene. Îmi eliberez o mână dintre piepturile noastre și mi-o trec prin părul său, trăgândul mai aproape și adâncind și mai mult sărutul. Își coboară o mână pe talia mea și mă trage pe el lipindu-ne corpurile. Un mârâit îmi părăsește buzele.

La naiba, asta e atât de greșit, dar refuz să mă gândesc la asta acum, se simte prea bine, iar eu vreau să simt, nici un sărut pe care l-am avut înainte nu se compară cu ăsta. Evan mă scoate din sărite și îmi face fiecare părticică din corp să ardă.

Limba sa o ghidează pe a mea într-un ritm lent, aroma sa, mă copleșește cu senzații ireale, buzele sale mișcându-se peste ale mele, atingerale sale, trezesc fiori și senzații care îmi fac sângele să fiarbă în vene și rațiunea să se piardă undeva în neant.

Cât de perfect nu ar fi asta, cât de mult mi-aș dori să continuie, un anumit nume ce apare în capul meu, exact acum, face ca totul să se oprească și să mă aducă cu picioarele pe pământ. Asta e prea greșit.

Îmi retrag buzele încet, ridic ochii temători spre el și uite cum toată răceala din ei a revenit, parcă și el trezindu-se la realitate.

- Asta a fost o greșeală, vocea lui răsună prima, ferm și atât de dureros. Cred că deja te-ai încălzit, continuă să vorbească încă arzându-mă cu privirea.

Părăsește patul și lasă răceala să îmi cuprindă din nou corpul. Mă adăpostesc sub plapume, mă răsucesc cu spatele spre el și îmi forțez pleopele să se închidă, în speranța că voi adormi.

Îi aud fiecare mișcare în timp ce se îmbracă, apoi cuvintele ce îi păresesc buzele mă lasă surpinsă încă mai mult.

- Odihnește-te și mănâncă supa pe care ți-am adus-o, te va ajuta să îți revii. Mâine vom pleca.

***

Hey, am schimbat coperta și titlul cărții, cred că așa se potrivește mai mult, totuși vreau să văd și părerile voastre despre asta.