Passion And Danger

Capitolul 19

*5 ani mai târziu*

Ochii mă dureau de la lumina puternică a calculatorului. Îmi scot ochelarii de pe ochi și îmi frec ochii cu mâinele, încercând să diminuez durerea, chiar dacă știu că asta nu are nici un efect. E trecut de ora 10 seara, în casă e liniște, eu sunt singura care mai lucrează, la afurisitele astea de acte. 

- Mami, vocea firavă a Evei, mă trezește din gândurile mele.

Stă în capul ușii, desculț, cu un ursuleț de pluș în brațe, cel care i l-a dăruit Austin, acum câteva luni la ziua ei de naștere, când a împlinit 5 ani. Ochii albaștri îi sclipesc în întuneric și buzele micuțe i se ridică într-un zâmbet, aleargă cu pași micuți spre mine. O prind și o ridic în brațele mele, așezând-o pe genunchi, privesc zâmbind acest ghemotoc de fericire și simt cu toată oboseală și durerea mă părăsesc.

- De ce nu dormi? o întreb, mângâindu-i părul roșcat și des, care îi ajunge până la talie. 

- Îmi era sete de apă, spune ea mototolind ursul în mânuțele ei micuțe. 

- Hai să mergem să bei apă, apoi ne ducem la culcare, bine? o întreb, ridicându-mă cu ea în brațe.

Aprobă veselă din cap și mă cuprinde cu o mână, apoi mă sărută pe obraz, zâmbesc și o sărut și eu la rândul meu. După ce Eva bea cu înghițituri mici apa pe care și-o dorea, o așez în pat și o sărut încă odată pe frunte, înainte să o las să doarmă.

- Mami, spune-mi o poveste, îmi cere ea strângându-mă de mână.

Mă gândesc câteva clipe ce povestea i-aș putea spune, pentru că nu țin minte nici o poveste. Decid să inventez una, nu e atât de greu.

- A fost odată ca niciodată, încep eu și apoi gândurile mi se duc la povestea mea, la el, un prinț și o prințesă, continui eu, știind deja toată povestea pe care o să i-o povestesc. Prințul însă a fost vrăjit de trecut și transformat într-un monstru, el a furat prințesa și o ținea prizonieră în castelul său. Prințesa plângea în fiecare zi și dorea să se întoarcă la castelul ei, la tatăl ei. Dar monstrul nu voia să o lase, dar ceea ce nu își dădea seama el, este că cu fiecare zi devenea tot mai blând și se îndrăgostea tot mai mult de prințesă. Astfel că într-un final, dragostea l-a făcut să o elibereze, dar atunci prințesa se îndrăgostise de el și nu mai voia să plece. Vraja fuse-se ruptă de dragostea lor și monstrul devenise din nou prinț...mă opresc pentru un moment, gândindu-mă la finalul pe care trebuie să îl spun, aleg să mint în cele din urmă. Așa au trăit fericiți împreună, rostesc eu în final, o privesc pe Eva și constant că deja a adormit, pleoapele îi stau lejere închise, iar pieptul îi coboară și se ridică încet.

Nu i-am spus întreaga poveste, am evitat unele momente și finalul, dar nu are de ce să știe totul, e doar un copil și avea nevoie doar de o poveste. Mi-aș dori să uit această poveste, dar nu pot, trebuie să trăiesc cu ea.

Austin deja doarme, mă schimb în pijama și mă culc și eu lângă el, doar peste câteva secunde mă trage spre el și mă cuprinde. Mă cuibăresc lângă pieptul lui și îmi las capul pe mâna lui. Îl iubesc, Austin a fost colacul meu de salvare, când eu mă înecam. În cele din urmă cu ajutorul lui, am reușit să ajung la viața normală pe care mi-o doream, suntem o familie fericită, fără mafie, fără dușmani care să ne dorească moartea și să ne vâneze, fără drame. Acum 3 ani am încheiat toate legăturile întunecate pe care le crease tata, tot ce ni-a rămas este afacerea legală, pe care tata o folosea ca acoperire la toate acele lucruri murdare care le făcea. Tata la început a fost împotrivă, m-am și certat cu el din cauza asta, în cele din urmă a acceptat totuși.

Simt cum buzele moi a lui Austin îmi ating fruntea, mă ghemuiesc mai tare lângă el și mă las relaxată. Îmi las toate gândurile ce mă frământă să îmi elibereze mintea, ca într-un sfârșit să pot adormi.