Passion And Danger

Capitolul 16

Rochia de culoarea șampaniei se aranja perfect pe corpul meu. E o rochie lungă, care ar ajunge aproape până în pământ, dacă nu ar fi tocurile mele. Spatele îmi este complet dezgolit, rochia ținându-se de corpul meu doar cu două bretele peste umeri și una la spate. O tăietura din partea stângă a rochiei se întinde până sus pe coapsă, lăsându-mi picioarele la vedere. Sper că rochia asta v-a avea efectul dorit asupra lui Evan.

Nici măcar nu știu de ce vreau să îi atrag atât de mult atenția. Poate ceea ce a fost între noi a trezit sentimente în mine pentru el. Ultimele luni, m-au făcut să renunț la toate distracțiile și jocurile care îmi plăceau cândva. Am prea multe pe capul meu, nu mai am timp de prostiile astea, nici măcar nu știu de ce mă fascina asta așa de mult. Cred că adrenalina este de vină. 

Casa lui Evan țesea plină de oameni, pe care nici măcar nu-i cunosc. Totul e aranjat în stil minimalist, baloane negre și argintii atârnă pe pereți, pe fiecare masă e așezată o vază cu trandafiri albi și roșii. Pe o scenă improvizată, o orchestra cânta o melodie calmă, iar o femeie cânta frumos pe fon. Evan era de nevăzut și mă întrebam unde este. De ce ar organiza o petrecere de ziua lui, asta nu e ceva tipic lui.

O mână mă cuprinde de la spate, strecurându-se pe talia mea. Tresar, luată prin surprindere și mă întorc automat spre cel care m-a cuprins.

- Sam, rostesc surprinsă și fericită în același timp să-l văd.

- Leila, ochii lui verzi radiază, mă trage puțin spre el și mă cuprinde. 

De când l-am cunoscut pe Evan și cât am stat în casa asta, Sam a fost cea mai minunată persoană și s-a comportat mereu frumos cu mine. De asta, îl cuprind la rândul meu, savurând din plin această îmbrățișare caldă.

- Arăți minunat, îmi spune, după ce ne desprindem din îmbrățișare.

- Mulțumesc și tu arăți foarte bine, spun eu, analizându-i cămașa albă și pantalonii negri clasici, care sunt atât de simpli, dar arată ai naibii de bine pe el.

- Oh! Nici măcar nu mă compar cu tine, tu ești steaua din seara aceasta, zâmbește larg, zâmbetul lui e molipsitor.

Nu m-am simțit niciodată flatată de vreun compliment făcut de un bărbat, dar el mereu mă face să mă simt așa, de parcă e ceva neobișnuit în cuvintele lui. 

- Îmi pare rău pentru tatăl tău, tonul vocii lui se schimbă și zâmbetul îi dispare de pe față.

Și uitasem că tata "a murit". 

- Mulțumesc, rostesc, strângându-mi buzele, încercând să par tristă și afectată de asta.

- Ai preluat afacerea, cum te descurci? schimbă el tema și sunt foarte mulțumită de asta.

- A fost greu la început, dar am avut alături persoane care m-au ajutat. Iar acum mă descurc, spun și zâmbesc ușor.

Ochii mei încă îl căutau pe Evan, încă nu îl văzusem și tânjeam în adâncul sufletului să îl văd din nou. Voiam să îi dau cadoul, pe care l-am pregătit pentru el și să-i văd reacția, sper că o să-i placă.

- Sam, ai luat-o înaintea mea, un fior îmi trece pe spate, vocea lui îmi trezește în mine din nou acea căldură din stomac. Îl simt în spatele meu, atât de aproape de mine.

Un surâs îi scapă printre buze lui Sam, apoi privirea lui se întoarce spre mine.

- Vă las singuri, spune el și se întoarce și pleacă.

Îmi adun tot curajul ca să mă întorc și să-i întâlnesc privirea. În cele din urmă o fac, îmi dau puțin capul pe spate ca să-l pot privi în ochi. Ochii lui albaștri ca cerul senin, mă privesc atât de diferit de cum o făcea înainte. Ceva s-a schimbat în ei, e relaxat, calm și blând.