Passion And Danger

Capitolul 10

Nu pot să descriu privirea confuză și plină de tristețe a lui Jeniffer, care îl privește cu atâta speranță pe logodnicul ei, sperând ca totul să fie o minciună. Evan însă cred că e gata să sară peste mica măsuță dintre noi ca să mă strângă de gât. Doar Sam, este cel care practic nu înțelege nimic.

- Evan, e adevărat?întreabă în sfârșit Jeniffer, lacrimile deja jucându-i în ochi.

White face însă ce știe mai bine, tace.
Dar asta e de ajuns ca ea să înțeleagă că totul e adevărat. Face o rotire pe călcâi și aproape fugind părăsește încăperea. Evan privește dezorientat în urma ei, dar nu merge după ea, se întoarce către mine și mă fulgeră cu privirea, e mai mult de cât furios, cred că în această seară o să-mi găsesc sfârșitul.

Dintr-un pas înconjoară masa dintre noi, îmi prinde strâns încheietura mânii și mă trage după el prin mulțime. Privesc în spate, în speranța că Sam mă va salva din ghearele diavolului, dar nu am nici o șansă, Sam a dispărut.

- Dă-mi drumul, mârâi printre dinți, stăruindu-mă să nu atrag prea mult atenția.

Diavolul înnebunit din fața mea însă nu are de gând să-mi dea drumul. Mă trage pe scări, apoi pe holul întunecat și lung.

Îmi trag mâna și încerc să mă eliberez, îmi înfing tocurile în podea, dar risc să cad, așa că îmi pornesc din nou forțat picioarele.

Deschide una din uși și practic mă aruncă în cameră, aproape cad, dar mă sprijin cu mâinile de un dulap. Aud ușa trântindu-se, la început cred că m-a închis aici, dar când mă întorc îi întâlnesc ochii albaștri reci și plini de ură.

- Tu, mârâie furios printre dinți, face câțiva pași, îl simt în spatele meu, dar nu îndrăznesc să mă întorc, îmi îndrept spatele și aștept următorul său pas.

Camera e cuprinsă de întuneric și doar lumina lunii pătrunde ușor pe un geam micuț. E o cameră diferită față de celalte din vilă, ochii mei cu greu se adaptează la întuneric, dar deja mi-am dat seama, că camera e mult mai mică.

Clipesc de câteva forțându-mi ochii să distingă lucrurile din cameră. Tresar. Fac instictiv un pas în spate, dar mă lovesc de pieptul lui, masiv și tare ca un perete din piatră.

Arme de diferite calibre și mărimi, atârnă pe pereți. Spre norocul meu, am fost învățată destule, ca să cunosc cum se asamblează și desamblează fiecar armă de aici, plus știu și cum să mă folosesc de ele. Până acum nu am avut nevoie de această aptitudine, dar în seara asta este posibil să îmi prindă bine.

- Limba ta ascuțită și lungă nu își știe limitele. Leila, îmi pui răbdarea la încercare și nu cred că voi rezista mult, șoptește dur aproape de urechea mea.

Fiori îmi trec pe șira spinării, nu știu dacă sunt de frică sau... nu, nu trebuie să fie altceva, e doar frică.

Mă întorc spre el. Suntem mult prea aproape de cât ar fi permis ca să fie în acest moment, când logodnica lui plânge pe undeva din cauza că noi ne-am sărutat, iar el e totuși aici, cu mine.

- De ce nu ești atunci lângă logodnica ta?pun lemne pe foc și știu că risc, dar la urma urmei ce am de pierdut?

Își trece limba peste buze și surâde ușor. Mă fixează cu privirea, e altceva în privirea lui, ceva ce mă face să îmi mut privirea, dar degetele sale îmi prind bărbia și mă forțează să îl privesc.

Gura mi se întredeschide și ochii mei îl privesc pătimași. Se par că și el se pierde în aceeași transă ca mine, ochii îi sclipesc ușor în lumina obscură.