Răsăritul Cringelui

Am dat de necaz

Bun. Da. Recunosc. Cif m-a dizvirginat. Aia e. Ideea e ca dupa seara aceea... multe lucruri s-au schimbat.

Au trecut câteva luni de la incidentul cu Cif si m-am schimbat mult. M-am comportat foarte ciudat. Nu stiu de ce. Cel puțin nu stiam de ce.  Eu si cu Cif suntem impreuna acum. Nimeni nu știe de relatia noastra. Ne vedem mereu la mc si ne sarutam asa intens in baie ca zici ca iar ma dizvirgineaza. Suntem obsedați. Dacă ar afla  cineva... ar fi foarte rau. EXTREM DE RAU. Revenind.                                                                                                                                                                                   In fiecare luna... lucrurile deveneau din ce in ce mai ciudate și rele. O data , s-a întâmplat ceva foarte ciudat:

-Neața mamă! Veneam eu deabia trezită. Încă imi era somn. Ce e la micul dejun ? Continui eu.

-Neața Bloom, cum ai dormit? Mă întreba mama. Eu imi miros subratul in caz ca am nevoie de un dus, și chiar dacă aveam nevoie imi era prea lene si somn. Apoi casc si raspund :

-Foarte bine. Defapt , încă mie somn, adaug eu dar aceasta ma ignora.

-Bine, păi vom mânca niste clătite cu ciocolată și capsuni, iar pe lângă vom bea un suc de portocale, imi spune mama fericita.

- MMMMMMMMMMHHHMMMMMMMMM!!! DE-ABIA ASTEPT! Strig eu fericita.

-Imediat e gata! Raspunde mama care deja era pusă pe treaba.                                                                     

Brusc, mă apucă o pofta de ton și murături peste clatitele cu ciocolată și capsuni. Stiu. E scarbos asa-i? Ei bine nu pentru mine atunci.

- VREI SA TE FACI CAT O BALENĂ?! MAI ÎNCET CU MANCAREA!! imi striga mama care mă vede cum infulec pe gât asa repede clatitele cu ciocolată, capsuni, ton și murături.

- DAR MIE FOAME!!! Răspund eu și mai agresiv. Ce ma apucase? Bună intrebare.

După mai multa ciondaneală din asta mi-am luat farfuria cu de toate, și m-am îndreptat spre camera mea. Tocmai ce intram pe ușă cand mama imi scoate usa din balamale:

-LASA-MA IN PACEEEE!!!!! îi urlu eu in fața.

-CE AI ? ESTI PE CICLU ?! Mă întreabă mama ceea ce ma pune pe gânduri. Nu mi-a mai venit de ceva vreme...
Am ezitat să răspund. M-am uitat cu ochii in veceu (baia e langa camera mea iar noi eram pe hol, între cele două camere ). Apoi am raspuns :

-Probabil, raspund eu încruntată într-un fel trist. Mă calmasem. Mama avea aceeași privire. Se vede ca semănăm.                                                                                                                                                         Mama mi-a aruncat o privire ca un fel de "Bine pai te las si eu ma duc sa fac ceva precum spălatul vaselor " . Am făcut la fel ca raspuns si am intrat in camera mea (acum fără ușa).              Iar de aici totul devine si mai ciudat.

Într-o zi m-am trezit si tocmai ce imi clăteam gura cu Listerin in veceu , cand am inceput sa vomit ca o curcă fără cap. Mama statea bine mersi la televizor la telenovele turcești si indiene si numai ce nu  , în timp ce eu făceam sunete de broasca torturată.

În altă zi , brusc nu mai aveam pofta de mâncare. Cred ca mama era îngrijorată, dar nu stiu. Stateam toată ziua în camera mea. Eram asa de... cum sa zic... parca ca eram pe ciclu cu flux mare de te rupe in doua de durere si curge ca si o cascada. Ca veni vorba, nu-mi mai venise ciclu de... cate luni erau ? Cinci? Sase? Mai mult? Nu stiu exact. Dar am tot simtit asa ciudățenii din astea. Dar intr-o dimineata... :