Răsăritul Cringelui

Prima secundă e mama perfectă, iar după aruncă bebeluși pe geam

Viața cu DOMESTOS era perfectă. Era atât de drăgălaș și scump, încât imi venea să îl țin în brațe strâns.
La noi veniseră Bogdan Bon care, după insistențele mamei, a mâncat și a băut cafea și ceai de i-au ieșit toate pe urechi. Eu aveam părul prins în coc și un sutien pentru mame care alăptează și era cu 2 măsuri mai mare deoarece aveam sânii gigantici

-Nu-i așa că e drăgălaș bebelușul? E o scumpete. Incepe mama să vorbească a mai oară azi.
Între timp, eu îl alăptam și îi zâmbeam lui Domestos, care înghițea ca mătușa mea. Era un zgomot ca și cum mergeau bolovani la vale. Domestos chițăie ca un șoricel. Apoi, Mă mușcă de sân și chițăi și eu, ca un șobolan ponosit.

-DA, e drăguț. Cine e tatăl? Întreabă Bogdan Bon. După ce Bogdan Bon rostise propoziția asta, îmi dispăruse zâmbetul. Speram să nu fie prea evident, dar cred că era.

-E OK dacă nu vreți să îmi ziceți. Adaugă repede Bogdan Bon ca să nu agite situația. Domestos începe să plângă și îi iese tot laptele din gură. Iar eu trebuia să am grijă de el.

-Eu ar trebui să plec... începu Bogdan dar îl oprise Amy.

-Poți să rămâi la prânz dacă vrei. Îl luă de umăr aceasta.

Mie imi revenise zâmbetul deoarece cam voiam să plece Bogdan, stătuseră toată dimineata.
După ce Bogdan se duse la baie, eu și mama ne certam:

-CE E?! Zic eu pe un ton agresiv.

-NU TE MAI COMPORTA ASA CIUDAT! șopti enervată Amy.

-PĂI CUM VREI CAND MĂ MUȘCĂ ASTA DE SÂN! Ii reproșez eu tot în șoaptă și agresiv. NU dormisem noaptea precedentă.

-Asa erai și tu deci taci și alăptează în continuare. Îmi INCHISE gura ea. Era excelentă la asta, dar nu și de data asta. Azi eram în special agresivă.

-TACI TU FEMEIE PANOSITĂ! Spun eu în șoaptă, dar dacă era cu voce tare ar fi auzit tot blocul.

-Taci tu că vine Bogdan. Îmi spune ea și îmi aruncă o privire tăioasă. FAC la fel

- Eu chiar ar trebui să plec, dar mai stau super puțin că apoi am ceva treabă, trebuie să mă duc la o înmormântare. Spuse Bogdan Bon luând-uși cheile (probabil de la mașină) care erau pe masă și le îndesă în buzunar.

- CONDOLEANTE. Îi spuse Amy lui Bogdan Bon cu fața deodată tristă și cu ochii spre ceașca lui de cafea.

-CONDOLEANTE. Spun și eu dar după chițăi din nou căci iar mă mușca DOMESTOS. Îmi venea să îl bat, mă mușca ca un tigru siberian. Era un bebeluș foarte puternic, asta era clar.

-O NUUU, nu nu nu , nu a murit nimeni din familia mea... sunt preot. Zise Bogdan Bon pe un ton aproape râzând. Cred că se obișnuise ca oamenii să îi spună asta.

-BLOOM...ar trebui să te duci să-l aduci pe iubitul tău să vadă copilașul, stau eu până atunci cu DOMESTOS. Spuse Amy în timp ce strângea tacâmurile.

Eu eram ușurată și fericită că scap de CANIBALUL asta mic și îi înmânez mamei pe Domestos, dar el mă mușcă o ultimă dată așa tare, că urlu pe tot blocul. Se înroșise zona unde mă mușcase, și mă durea foarte tare. A și scuipat puțin lapte când l-am aranjat la Amy în brațe, și se uită încruntat la mine spunându-mi din priviri să plec odată. SI AM plecat spre Cif.

****

Amy și Bogdan Bon erau singuri acasă cu Domestos. Bogdan Bon se duse până la bucătărie să i-a un pahar cu apă, iar Amy începu să îi spună lui Domestos în timp ce îl legăna și stătea în picioare lângă geam.