A hurricane of secrets

Increderea e naspa

Drumul pana la intalnirea cu asfaltul mi se pare destul de lung. In momentul in care mi-am dat seama ca picioarele mele nu mai atingeau podeaua prafuita a incaperii in care ma aflam, mi-am inchis ochii, sperand ca un porumbel sa ma ia in zbor sau sa mi se schimbe traiectoria si sa aterizez intr-un copac. Insa nimic. Simteam cum ma duc in jos, invaluita de un vant rece. Apoi n-am mai simtit nimic. Parca ma oprisem in aer. S-a terminat? Nu. M-am izbit de asfalt? Nu mi se pare. Cat de lung putea sa fie drumul de la etajul 1 pana jos? Plina de nerabdare sa vad daca am murit sau nu, am deschis ochii. Vedeam fereastra de la care cazusem si pana de gasca care inca plutea in aer, apropiindu-se de pamant. Aterizasem in sigurata, se pare.

Simt doua maini care se miscau incet pe spatele meu, lasandu-ma usor sa ma intind pe asfaltul rece. Ma intorc repede sa vad ale cui sunt, insa persoana care mi-a amortizat caderea disparuse ca prin magie. Stiu o singura persoana care putea sa se faca nevazuta intr-un timp atat de scurt. Dar daca ma prinsese, de ce nu-i simtisem mainile de la inceput? Cum de aterizase fara sa-si rupa vreo mana sau vreun picior si cum de a ajuns la timp sa ma prinda daca imediat dupa ce se aruncase de la geam...disparuse? Atatea intrebari si niciun raspuns.

Vad pana de gasca cu biletelul legat de ea. Ajunsese la sol intr-un timp mai lung decat mine. O iau de jos si deschid biletelul.

" Nu te gandi ca esti mai speciala decat restul, pentru ca nu esti. Insa "prietenii" tai sunt, si nu o spun ca pe un compliment. Te-am urmarit de ceva timp si am vazut ca si tu iti urmaresti uneori prietenii. Iti place sa-i observi de departe si sa-i analizezi. Insa nu faci asta in momentele potrivite. Vrei sa stii adevarul despre ei? Eu iti sunt singura speranta. Te pot ajuta. Iti pot gasi "momentele potrivite" . Tu doar trebuie sa fi la locul potrivit, la timpul potrivit...la momentul potrivit ;) Practic tu faci totul, dar teoretic eu fac. Iti spun de acum, vei descoperi lucruri... "murdare". Adevarul nu e intotdeauna placut. Deci te bagi?

NOEL

P.S: AI GRIJA IN CINE TE INCREZI! "

Biiine... e si mai normal ca dupa ce te arunci pe geam sa trimiti prin mediul aerian un mesaj ca asta. Cam asta facuse Noel. Recunosc, ma facuse curioasa. Foarte curioasa.

Privesc in jur si spun in soapta, parca fiindu-mi frica sa nu ma auda cineva (desi nu era nimeni prin preajma) :

- Sa inceapa jocul.

In secunda urmatoare, ceva ma loveste in cap. O nuca?! Wtf. Nervoasa, o arunc in pamant, aceata izbindu-se de asfalt si spargandu-se in doua. Inauntru ce putea sa fie daca nu un alt bilet.

" 5 min. Bazinul scolii.
- Noel "

Fara sa mai stau pe ganduri intru inapoi in liceu, trec pe langa biroul directorului, pe langa sala de sport in care se tinea balul, pe langa mai multe sali de clasa si dupa ce strabat intregul coridor, dau coltul si prima usa pe stanga era cea de la intrarea in vestiar. Locul ala mirosea ingrozitor. Se pare ca membrii echipei de fotbal nu s-au deranjat sa faca dus dupa antrenamente. Alerg catre usa care aproape ca dadea direct in piscina si ma opresc brusc in dreptul ei la vederea lor.

- Ai sunat-o?

- Da, de nenumarate ori.

- Pai mai incearca, ce stai!

- Billy, nu mai tipa la mine! Nu raspunde! Ce vrei sa fac?!

- Sa mai suni!

- Ugh! Trebuia sa fie aici! Adica acolo, in sala, asteptand sa se numere biletele. Oare de ce n-a venit?

- Sam, am vazut-o. Dansa cu Thomas. M-am dus sa vorbesc cu Dane si nu mai era.

- Razbunarea trebuia sa iasa perfect... asta e unica sansa pe care o mai am...daca o mai am.