A hurricane of secrets

Singur la parinti e cel mai bine

Ma uitam la el foarte confuza. Nu-mi venea sa cred ca era el. Credeam ca n-o sa mai aud de el niciodata, dar in acel moment statea langa mine, respirand acelasi aer care avea un miros oribil din cauza masinii ce tocmai trecuse. Ne-am uitat unul la altul timp de 10 secunde, apoi mi-am amintit ca ma lasase balta o saptamana intreaga. M-am ridicat de jos, vrand sa-i trag o palma, insa acesta mi-a prins mana, strangand-o cu putere.

- Ar fi trebuit sa ma lasi sa-ti trag una. Cum ai putut sa-ti pese atat de putin de mine?

- Trebuie sa-ti zic ceva.

- Nu, nu zici nimic. Taci si asculti. Tu stii ca in fiecare noapte visam ca cineva va sfarsi atarnat de funia care a sustinut galeata la bal? Sau ca incep sa tip in casa ca o nebuna de fiecare data cand ma gandesc ca in orice moment cineva poate sa-si faca aparitia pe usa cu un pistol in mana? Aud voci in somn! Ma trezesc plangand! M-am distantat de toata lumea, inclusiv de cea mai buna prietena a mea care in momentul asta cred ca isi doreste sa cad intr-o fantana. Toate astea s-au intamplat numai din vina ta! M-ai bagat in chestia asta cu demascarea prietenilor si aflatul adevarului cand defapt singura masca pe care trebuie s-o dau jos e a ta! Ai spus ca vrei sa ma ajuti. Cum, daca tu ma lasi balta cand am cea mai mare nevoie de raspunsuri!

- Si eu sunt la fel de confuz ca tine. De asta nu te mai pot ajuta de acum incolo.

- Poftim?? Cand lucrurile nu ies asa cum vrei tu abandonezi? Ce, ti-e frica de surprize? Nu mai esti sigur de ce urmeaza sa se intample? Pai iti spun ca asa am fost eu de la bun inceput! Si totusi, am avut incredere in tine. Cum poti fi asa un las?

- Tu nu intelegi! A intervenit ceva! Nu te mai pot ajuta.

- A intervenit frica, asta a intervenit! Esti un las! Un nemernic! Un...

- Lidera! striga el dintr-o data.

- Esti lidera?? Acum chiar e confuz...

- Nuu! Eu...

- Tu ce? Huh?

- Eu...

Isi drege vocea, parca vrand sa se autocorecteze.

-Lidera este...

Face o scurta pauza si apoi ofteaza.

- ...este sora mea, o spune el in final, cu o nota de dezamagire in glasul sau. De obicei vocea lui era mult mai hotarata, stia exact ce voia sa spuna. Era sigur pe el si pe vorbele sale, insa acum nu prea mai era.

- Ai spus 4 idei, 3 dintre ele incomplete. Un cuvant pentru fiecare idee. Cuvintele au fost lidera, eu si iarasi eu. A patra propozitie a fost completa, cu o mica pauza intre lidera si este sora mea. Trebuie sa fie ceva foarte serios din moment ce ai abandonat 3 idei, iar in glasul tau s-a simtit o miiiica nesiguranta cand ai rostit-o pe a patra.

- Participi la un fel de remember to win show sau ceva asemanator?

- Nup, am doar un spirit de observatie foarte dezvoltat. De asemenea, ar trebui sa stii ca ai niste cute tare nasoale pe frunte atunci cand incerci sa ascunzi ceea ce simti. Este de inteles, tuturor ne este frica de ceva. De exemplu, mie imi este frica in fiecare noapte ca cineva va veni in camera mea cu un topor infipt in cap, fiind legat cu o funda si de funda o felicitare pe care sa scrie cu drag, nimeni deoarece (pana aici vorbisem calm, cu o nota de ironie in glas, dar de aici incep sa zbier ca o disperata)... nici nu stiu cine e persoana care imi da de gandit ca nu mai e mult pana la inmormantarea mea!

- Acum stii cine este... (acelasi ton de sunt in depresie, viata e un mar pe care m-am saturat sa-l tot mestec,

deja incepea sa ma enerveze)