A hurricane of secrets

Scufita albastra

- Imi pare rau, domnisoara. Doar rudele o pot vizita, imi spune asistenta cu nas ascutit si gura stramba, mult prea haioasa pentru a putea fi luata in serios.

- Si mie imi pare rau, insa trebuie sa o vad neaparat.

- Nu cred ca intelegeti. Nu aveti voie sa intrati.

Imi dau ochii peste cap si pasesc in fata, atingand umarul asistentei si impingand-o putin pentru a -mi putea continua drumul. Nu mi l-am putut continua, ca asistenta m-a si prins de brat, amenintandu-ma ca o sa cheme paza.

- Macar imi puteti spune in ce stare e?

- Nu. Acum pleaca pana nu ma razgandesc in privinta tipilor masivi care asteapta cu nerabdare sa recruteze pe cineva pentru un maraton in jurul spitalului. Hm.

Se indeparteaza de mine, indreptandu-se spre camera 119. Cred ca acolo se afla Sam. Inainte de a intra, a aruncat o privire in spate sa vada daca plecasem. Din campul ei vizual, da. Nu cred ca putea sa vada prin usi, deci nici pe mine nu ma putea vedea.

Intrasem intr-o camaruta unde se aflau numai mopuri, dezinfectante, si...o roata de cascaval?! Omul de serviciu cred ca face un efort imens de a lasa mucegaiul pe pereti si de a nu curata podeaua de sange uscat daca i se face atat de foame incat sa tina o roata de cascaval in "camera" lui. Macar sa fi avut si el ceva folositor mie, cum ar fi o costumatie. Sau chiar un topor, in caz ca planul asta nu va merge bine si voi fi nevoita sa indepartez cumva asistenta de camera 119.

Nu. Asa nu merge. Caut o uniforma de asistenta de jumatate de ora si nu gasesc. E timpul sa fac o diversiune.

Ies pe hol si ma prabusesc pe podea fix in fata unei batrane care voia sa se aseze pe un scaun, in asteptarea unui pacient care urma sa iasa din salon. Apoi incep sa urlu ca o disperata.

- Ughhhh! Ma doare rau!!!

- Ughhhh! Sariti! Cineva! Un doctor! O asistenta! tipa si batrana, speriata de moarte.

O asistenta vine si ma ridica de jos. Dupa o secunda imi dau seama ca era "prietena mea". I-am atras atentia. Acum mai ramasese sa o conving ca sunt ranita grav si am nevoie de tratament. Mdaa, partea asta era cam dificila. Poate ca planul nu a fost asa de bun precum am crezut.

- Haide, trebuie sa te intinzi.

Ma duce intr-o camera goala si ma aseaza pe pat. Dar inainte de asta, a trebuit sa fac rost de rani si durere reala. No pain, no gain. Asa ca am intrat intentionat cu capul in tocul usii.

In momentul asta totul se invarte in jurul meu, inclusiv asistenta care incerca sa-mi puna niste copci la cap.

- Stai linistita si lasa-ma sa ti-o lipesc pe ultima!

- Nu, lasa-ma! Nu ma atinge!

- Ce-i in neregula cu tine?! Ti-ai spart capul! Stai linistita si taci!

- Nu pana nu beau apa!

- Poftim?

- Ai auzit bine! Vreau apa! Lasa-ma sa-mi iau apa!

- Nu! Stii ce? Stai aici si eu ma duc sa-ti aduc apa, bine?

- Bine.

Pleaca asistenta si plec si eu, doar ca in directia opusa. Deschis usa camerei 119 si o vad pe Sam zacand in pat cu o perfuzie in brat.

- Sam, eu...

- Am vazut-o!! ma intrerupe ea. Avea fata alba ca varul si ochii inlacrimati.

- Ce-ai vazut? o intreb.

- A venit aseara la spital! A zis ca daca nu o ajut ma va omora! imi raspunde, izbucnind in hohote.

- Cine a zis asta?

- Lidera! Fata pentru care am lucrat!

- Adica la vreun magazin sau ceva?

- Am complotat impotriva...ta.

- Poftim?

A inceput sa-mi povesteasca tot ce se intamplase, cum ca lidera i-a propus sa faca parte din planul galetii cu balegar care trebuia sa cada pe mine, insa altcineva a avut norocul asta. A acceptat deoarece a vrut sa se razbune pe mine ca sunt cu Thomas, si de aceea a renuntat sa mai fie o parte din complot cand galeata a cazut pe baiatul de care ii placea din clasa a patra.

- Imi pare rau... stiu ca a fost o prostie... am vrut sa simti si tu macar o data ceea ce eu simt de atunci... imi pare rau.

- Faptul e consumat. Acum spune-mi, cum ai dat de lidera?

- Vorbeam cu Dane la telefon despre...

- Continua.

- Despre cum ambii te uram si brusc primesc un mesaj de la ea.

- Stai, tu nu ai vazut-o niciodata?

- Nu pana ce si-a pus maimutoiul sa ma impuste. Daca stau sa ma gandesc mai bine, nici atunci nu i-am vazut fata. Purta un palton albastru cu gluga. Tin minte ca avea parul blond. Baiatul era imbracat in negru.

- De cat timp va conversati?

- De cand m-am intors din New York, adica cu o saptamana inainte de inceperea scolii.

- Pot sa vad mesajele?

- Nu mai am telefonul. Cred ca mi l-au luat dupa ce aproape ca m-au omorat. Nu scria cine stie ce in ele, doar detalii despre plan. Oricum, mai bine ca am scapat de el. Nu vreau sa mai am nicio legatura cu cele intamplate.

- Asistenta o sa-si dea repede seama unde m-am dus. O ultima intrebare. Cine te-a adus la spital?

- Nu stiu. Cand m-am trezit, eram aici.

- Ok, pai mai vorbim.

- Anna, stai.

- Da, ce e?

- Chiar imi pare rau.

- Si mie. Chiar te consideram prietena mea. Tu, pe de alta parte, ai lasat un baiat sa intervina intre noi.

- Ann...

Am iesit din camera si m-am indreptat spre iesire. Pe hol ma intalnesc cu asistenta care imi aducea paharul cu apa.

- Hei, stai. Mai aveam sa-ti pun una.

- Ma simt bine, nu e nevoie.

De data asta m-a lasat sa plec fara niciun fel de intrebari. Si-a dat seama ca aveam probleme serioase.

O saptamana mai tarziu
12:06 p.m

Mesaj de la Jackie

" Bem o cafea mai tarziu?"

" Da, sigur. O cafea e buna."
" De ce n-ai fost ieri la bal?"

" M-am simtit cam rau."

" Si unde ai fost dupa pauza de masa vineri? Te-am cautat peste tot."

" La baie, in clasa, habar n-am. Conteaza?"

" Doar am intrebat. Voiam sa-ti spun ceva, nu mai conteaza acum."

" Daca spui tu. Te astept la The Farfield. xoxo :* "

- Mama, ma duc sa ma intalnesc cu Jackie!

- Bine! Sa fi acasa la 9 p.m!

- De ce asa devreme?

- Astazi seara gatesc, ai uitat?

- A, da. Nu voi intarzia. Promit.

- Bine, scumpo! Sa te distrezi!

Mda sigur, ca doar asta facusem toata dimineata.

M-am urcat in masina. Fix cand am vrut sa bag cheile in contact, telefonul incepe sa fluiere.

Mesaj- ID blocat

" Sper sa ti se faca rau de la cafeaua aia "