A hurricane of secrets

Inceputuri

7:29 a.m

Wow...cu un minut mai devreme ca de obicei. Ce sa fac cu minutul asta? Poate ar trebui sa ma gandesc cum voi rezista sa mananc cerealele mele cu lapte in timp ce parintii mei nu vor mai aduce niciun fel de comentariu despre scoala, stiri, vreme,...mine. Daca va fi asa cum cred, voi sari peste micul dejun direct pe fereastra.

Cele 60 de secunde au trecut si eu eram tot in pat. Ma ridic cu greu,indreptandu-ma spre baie. Imi dau cu apa rece pe fata, spunandu-mi ca azi va fi o zi normala de scoala, chiar prima de dupa vacanta de vara. Imi voi revedea colegii si vom dormi impreuna la auzirea aceluiasi discurs plictisitor al directorului despre reguli, etc. Totusi simteam ca de data asta va fi altfel.

Intr-un final a trebuit sa cobor pentru micul dejun. Exact asa cum ma asteptam, ai mei nu m-au bagat mai deloc in seama. Daca nu spuneam eu un '' Buna dimineata" pe un ton mai apasat, acestia ar fi uitat cu totul de mine. Mi-au murmurat si ei un raspuns, pretinzand ca sunt foarte ocupati cu spalatul vaselor sau cu cititul ziarului. Mancasera inaintea mea, bineinteles. Linistea asta ma dispera. Mi-am facut curaj si am spus:

- Imi pare rau, bine?! Nu sunt mandra de ce-am facut si va inteleg supararea, dar macar vorbiti cu mine! Certati-ma, spuneti-mi cat de idioata am fost, doar spuneti ceva! Daca vreti sa ma faceti sa ma simt prost, va anunt ca ati reusit. Ma simt oribil. Acum putem trece peste? Putem reveni la diminetile acelea cu clatite si veselie? Ce ziceti?

Niciun raspuns. Nici macar n-au parut ca acorda vreun pic de atentie. Stiind ca nu se vor decide sa spuna ceva, mi-am luat ghiozdanul si am plecat.

Afara era o zi destul de frumoasa, cu cer senin si soare arzator. Nici nu ai fi crezut ca venise toamna. Strazile erau destul de linistite in zona unde locuiam. Vecinii isi udau gradinile in timp ce eu paseam fara sunet pe aleea care ducea catre scoala.

Dupa un scurt timp vad cladirea inaltandu-se spre inaintul cerului. Daca ar fi fost cu un centrimetru mai inalta, nu s-ar mai fi vazut varful. Atat de inalt era Middle Narrow, liceul in care invatam de 3 ani.

In curtea scolii se aflau toti colegii mei, inclusiv Jackie -cea mai geniala prietena. Statea de vorba cu iubitul ei, Dane, care facea parte din echipa de fotbal. Jackie era, desigur, una dintre majorete.

Galagia din fata liceului parea aceeasi ca in fiecare an. Eram obisnuita cu urletele echipei de fotbal si cu entuziasmul majoretelor, chicotelile fetelor in legatura cu noile tendinte in moda si chicotelile baietilor in legatura cu fetele. Totul parea normal...parea.

Jackie incepuse sa se intrebe unde sunt. Se scarpina la incheietura mainii, ceea ce insemna ca avea nevoie de mine, insa mie imi mai trebuia timp ca sa pot sa fiu atenta la ce avea sa-mi zica. Vazand ca se uita in jur dupa mine, ma ascund repede dupa un copac- copacul unde stateam, de obicei, sa vorbesc la telefon cu Thomas, in zilele in care era bolnav si nu putea veni la scoala.

De dupa copac, puteam observa foarte bine schimbarile petrecute in timpul verii.

Ochii mi s-au fixat pe Liv, o tipa petrecareata cu care obisnuiam sa fac tot felul de nebunii. Dupa ~ZIUA 12~ parintii au obligat-o sa mearga cu ei la casa de vacanta din Brooklyn, ceea ce nu mi se parea chiar asa de oribil precum a scris pe Tumblr. Oricum, de atunci nu am mai vorbit cu ea. Din cate vedeam de dupa copacelul meu drag, Liv radea cu prietenele ei cele mai bune, Hanna si Marry, despre cum si-a petrecut vacanta in "oribilul" Manhattan.

Dintr-o data, privirea mi s-a mutat pe grupul lui Jane. Impreuna cu Callie, Sophie si Amanda, trimiteau poze tuturor "prietenilor" lor cu niste tipi emo care isi suflau mucii in parul fetelor. Ew. M- am distrat cu barfitoarele astea toata vara, insa dupa ~ZIUA 48~ ele s-au dus la piscina si nu s-au mai obosit sa ma cheme si pe mine. Prefer sa cred ca pur si simplu au uitat. Nu le-am dat niciodata motive sa ma urasca.

Oliver si Ian sunt fratii mei. Am ramas uniti chiar si dupa ziua ~ZIUA 50~ .Ambii sunt bestiali si nu sunt singura fata care crede asta despre ei.

Cu Dylan e o alta poveste. Dupa ~ZIUA 42~ nici nu m-a mai salutat pe strada. Poate Skylar,iubita lui, il va convinge ca nu a fost vina mea. Skylar e o fata super draguta, insa Jackie nu o suporta si inca nu inteleg de ce. Oricum nu prea stau cu ea. Pana la urma, Jackie a fost langa mine in cele mai grele momente- mai ales in ~ZIUA 59~ .

Multa lume intra in vorba cu mine si-mi trimit o groaza de mesaje cum ca Billy ma place, insa eu nu acord prea multa importanta. Billy imi este prieten de 10 ani si nu cred ca i s-ar fi aprins vreodata calcaiele dupa mine.

Imi stiu adevaratii prieteni. Sunt putini, dar adevarati. Sper sa ma impac cu Dylan cat mai curand pentru ca tin foarte mult la el si la prietenia noastra.

Clopotelul de intrare incepe sa sune. Imi priveam colegii intrand in inchisoarea ce avea sa-i tina sechestrati pana la pranz.

Se facuse liniste. Toti intrasera in scoala. Eu inca ma aflam dupa copac. Nu ma asteptam la cele doua maini venite din spatele meu care mi-au acoperit ochii, insa mi-au dat seama imediat cine era.