Renăscută din flăcările Iadului

~Porțile Iadului~

Corvina

Mă trezesc într-un loc întunecat.
-Aloo? Unde sunt?
În fața mea apare un tip cu un rânjet larg pe față.
-Bun venit în Iad. Cursa ta te așteaptă, spune pocnind din degete, iar în spatele lui apare o...barcă?
-Urcă, spune sărind în ea și ridicând o vâslă.
Mă conformez și mă așez.
-Credeam că toți oamenii distractivi merg în Rai. Deci? Bătaie cu cuțite?
-Nu.
-Mda, pari genul care face lucruri mult, mult mai rele. Asta ar fi joacă de copii. Ai ucis oameni. Mulți oameni. Asta e, nu-i așa? Au murit oameni nevinovați din cauza ta. Ai fost rea cu toată lumea, chiar și cu cei care îți erau prieteni sau care îți doreau binele.
Barca se mișcă când tipul începe să vâslească.
-Unde suntem?
-Oh, ți-am zis unde suntem. Dar încă nu am ajuns acolo. Mai durează puțin.
Barca se leagănă în continuare pe apă, iar apoi, dintr-o dată, o lumină puternică mă orbește. Privesc în jur.
-Nț, nț, nț, drăguță, privește în jos.
Arunc o privire și observ că barca plutește deasupra unui pământ mistuit de flăcări. Văd în jur doar foc...flăcări neîmblânzite care înconjoară tot ce mișcă. Apoi văd tot felul de obiecte din aur și argint care plutesc de o parte și de alta a bărcii, croindu-și drum spre...neant...Mă uit la tipul care vâslește.
-Ce sunt alea?
-Alea sunt obictele oamenilor care ajung în Iad. Toate lucrurile pe care le posedau, ajung aici.
Urletele se aud de sub noi.
-Atenție, micuță răufăcătoare. Te rog să îți ții mâinile și picioarele în barcă tot timpul. În câteva momente, vom intra pe porțile Iadului. Cu cât crește temperatura, te rog să îți reprimi țipetele și rugăciunile. Crede-mă, am auzit de toate. Așa că pune-ți centura de siguranță pentru că ne apropiem de ultima noastră destinație. Glumeam doar, ești deja moartă. Ca să facem sosirea ta și mai neplăcută, oamenii de jos te vor ruga să îti depozitezi unghiile, părul și dinții în dulăpiorul de la intrare. Apoi vei păși spre tubul din metal fierbinte, unde tovarășul meu va arunca pe tine un val nesfârșit de lavă topită.