Renăscută din flăcările Iadului

~Între timp în Iad~

Corvina

  Biciurile lor de foc mă lovesc în continuu. M-am săturat! Mi-au ajuns aceste tratamente până peste cap! Am îndurat atâția ani...Am fost supusă atâtor chinuri. Ochii mi-au fost chinuiţi cu îngrozitoarea vedere a demonilor, auzul cu hărmălaia vocilor şi a gemetelor ce răsună aici, nările cu putoarea intolerabilă a acestui loc necurat, gustul cu cea mai turbată foame şi sete, pipăitul şi toate membrele trupului cu frigul şi focul insuportabil. Aici au fost adunate la un loc toate relele şi chinurile imaginabile. Nu mai pot răbda acest chin, focul ce nu va putea fi stins, viermele nemuritor, putoarea intolerabilă, întunecimile palpabile, loviturile chinuitoare, vederea demonilor care se bucură de toată această suferință. Se alimentează cu durerea celor pe care îi chinuie.

  Iadul este împărăţia demonilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, aşternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice.

  Întunericul este cel care  pune stăpânire pe Iad. Întunericul acela negrăit şi neînchipuit. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vezi pe pământ. Întuneric pipăibil. Aici este întuneric aşa de tare, încât îl poţi pipăi cu mâna, un întuneric greu...

  Putoarea...nici toate putorile existente pe pământ adunate la un loc nu se pot compara cu putoarea Infernului.

  Foamea și setea...Te lasă să flămânzești precum câinii şi urlii şi te jelești, şi nimeni nu îți va potoli foamea.

   Urmează Tartarul. Hades este, în mitologia greacă, locul morților și al umbrelor. Înainte de a intra în acest loc, toți morții trebuiau să plătească plutașului o monedă pentru a-i duce peste râul de foc și lavă numit Styx. Hadesul, numit după stăpânul său, era păzit de un câine cu trei capete pe nume Cerber, care nu lăsa morții să fugă. Hades avea trei niveluri: cel unde așteptau umbrele, Câmpiile Elizee unde oamenii buni se desfătau, și Tartarul, un puț de lavă fioros și urât, Infernul este păzit de câinele Cerber, cu trei capete. Ajunse în lumea celor morți, umbrele sunt judecate. Tartarul, locul unde umbrele sunt pedepsite, un iezer fără fund, plin de gheaţă şi foarte rece. Este cea mai joasă regiune a lumii, fiind atât de adânc sub pământ pe cât este pământul sub cer. Un loc întunecat, umed, trist, înconjurat de un zid de bronz, iar după acesta un strat triplu de noapte.

  Viermele cel neadormit...Aici sunt viermi de foc care mănâncă trupurile oamenilor şi sufletele lor în vecii vecilor, şi niciodată oamenii nu mor. Aici sunt balauri de foc şi şerpi de foc care înoată prin văpăile iadului, cum înoată peştii prin apă şi nu se vatămă. Şi îi prind pe cei păcătoşi şi-i sug şi-i înţeapă şi-i mănâncă în vecii vecilor, împreună cu viermii cei neadormiţi.

  Gheena, sau focul cel nestins, este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde în vecii vecilor cu întuneric. De acest loc se tem şi dracii-locul unde focul lor nu se stinge niciodată. Focul Gheenei nu este la fel precum cel făcut de om, să dea lumină ci este un foc negru ca păcura şi de miliarde de ori decât un foc obişnuit. Prima secțiune a Gheenei, aflată chiar dincolo de Poarta Raiului, Întunericul de afară. Cei care ajung acolo sunt imobilizați în întuneric și copleșiți de remușcări. O altă secțiune ar fi cea în care sufletele nelegiuiților ard. 

  Lacul de Foc-un simbol al distrugerii eterne. Lacul de foc reprezintă alt gen de moarte, moartea a doua. Cu toate că și aceasta este o stare de inactivitate totală, ea este diferită întrucât, nu există nicio speranță de a ieși de aici. Acest lac reprezintă pedeapsa veșnică sub forma distrugerii definitive. Lacul de foc este Secțiunea rea a Locuinței Morților, Gheena, nu este pentru îngerii căzuți. În Gheena ajung doar sufletele nelegiuitilor. Adica cei care au umblat pe acest pământ, nu diavolii. Pedeapsa pentru Îngerii Căzuți, în frunte cu Diavolul, este lacul de foc, nu Gheena. Gheena Locuinței Morților, față de Iazul de Foc, are diferite asprimi ale pedepselor. În lacul cu foc si pucioasă, este limpede, sufletele tuturor nelegiuiților, după Judecata de Apoi, vor arde în același loc, cu aceeași intensitate, e o pedeapsa egala pentru toți. Iazul cu foc a fost făcut de Dumnezeu pentru Diavol și îngerii lui deoarece toți s-au răzvrătit în egală măsură împotriva Lui. Ei au locuit în cer și știau Legea lui Dumnezeu, față de noi, muritorii, care avem nenumărate limitări.

  Îmi amintesc fiecare pedeapsă nenorocită la care am fost supusă. Fiecare durere...Am trecut prin toate astea...Focul, viermii, duhoarea...Un alt bici îmi atinge spatele.

-ÎNCETEAZĂ! urlu, iar ceva ciudat se întâmplă în corpul meu, o senzatie cunoscută...

  Toți demonii care mă biciuiau au zburat în aer și s-au izbit de pereții înflărăcați. Mă uit la mâinile mele. Am puteri...Am puteri...

  AM PUTERI! 

-Voi ieși de aici și mă voi răzbuna pe toți! 

Iadul va cădea la picioarele mele. A sosit clipa ca toți acești demoni să simtă pe pielea lor ce înseamnă tortura.