Renăscută din flăcările Iadului

~Soartă~

Amren

-Să fiu al naibii! Ce vrei de la mine? întreb când dau nas în nas cu Leviatan.

-Te-am urmărit, Amren.

-Perversule, spun așezându-mă pe tron.

-Și nu-mi place ce văd. Dai dovadă de reținere, de compasiune.

-Ți-e teamă că îmi întorc spatele întunericului, prietene?

-Există un echilibru care trebuie menținut. Trebuie să rămâi în Infern.

-Nu vrei să pornești un război.

-Mi-ar plăcea un război. Ura mea pentru tine crește cu fiecare vizită.

-Nici n-aș vrea să fie altfel, amice. De abia aștept să-ți mănânc inima într-o bună zi. Pace. Simt că mă dezaprobi, de ce?

-Nu înțeleg de ce ai salva viața unui om.

-Are ceva diferit și nu înțeleg ce și asta mă irită.

-Poate că nu ea e diferită.

-Ce vrei să spui?

-Cred că te molipsești de la oameni. Încetează să-ți mai pese. Ești demon!

-Da, așa e. Iar rolul meu e să țin Iadul sub control. Un control pe care sunt pe cale să îl pierd din cauza unei vrăjitoare! Fata aia e singura care ne poate ajuta! Nu-mi place să o recunosc, dar nu avem nicio sansă în fața Corvinei nici dacă ne-am unii toți șapte. 

-De când au ajuns demonii să se teamă de cineva?

-Tu...Tu nu ai văzut de ce e în stare acea vrăjitoare, dar eu da. Dacă nu mă crezi, o poți vizita și vei simți pe pielea ta. Doar atunci îți vei da seama dacă am dreptate sau nu.

-De ce are puteri? Ce ai făcut?

-Eu? Nimic! De unde să știu eu cum și-a recuperat puterile? 

-Nu ție și-a vândut sufletul? Constrângerea ta poate face minuni.

-Nu. Și, ca să știi și tu, constrângerea mea nu mai funcționează cum trebuie pe ea.

-Constrângerea  marelui Prinț al Infernului nu funcționeză pe vrăjitoare? Wow, wow...Să vedem cum stăm...Constrângerea ta nu merge, puterea celor Șapte Prinți ai Infernului nu este suficientă să doboare amenințarea care zace în inima Iadului...Iar singura noastră speranță este o femeie din lumea muritorilor...Ne am dus dracu' toți, spune trântindu-se pe canapea.  

-Nu e o simplă muritoare. E o ființă supranaturală și a mai învins-o pe Corvina. O poate face din nou.

-Atât de rău am ajuns? Soarta Infernului și a demonii depind de o muritoare? Amren, te-ai drogat cât timp ai fost afară? 

-Ce? Nu! Uite ce-i, ea e ultima noastră speranță. Înțelegi? Ultima! Dacă ea nu o învinge, atunci da, atât Infernul cât și lumea de muritorilor va fi la cheremul Corvinei. Ce preferi? Să fii cățelușul ei de companie sau să o ajutăm pe cea care ne poate scăpa de toate astea?

-Crezi că va reuși?

-Nu avem altă soluție. Trebuie să avem încredere în Merliah. 

-Vom încerca să o ținem cât de mult putem pe Corvina pe loc. Vom poziționa legiuniile cât de des putem. 

-Aduna-ți-vă cei mai puternici oameni și poziționa-ți-i la Poarta Iadului. Corvina nu trebuie să iasă!

-Ce facem cu demonii care i se alătură? Nu îi putem omorî...

-Aruncă-i în zona care se află sub Iad.

-Iadul de sub Iad?

-Exact. Las-o pe Thena să se ocupe de ei. Își va folosi mașinăria aia ciudată a ei și îi va îngheța. Sunt deja morți, corpul lor nu emană căldură, nu își pot reveni. Odată ce vor fi înghețați, spargeți-le siluetele. Nu se mai pot întoarce la normal niciodată.

-Ce vom face cu Corvina după? E încă un demon. E deja moartă. Nu mai poate fi ucisă.

-Vom face același lucru. Sper ca Merliah să reușească să o lase inconștientă.

-Asta dacă nu o ucide vrăjitoarea...

-De ce ești așa pesimist?! 

-Poate pentru că soarta noastră atârnă de un fir de ață putred!

Oftez și îmi masez tâmplele.

-Vorbește cu ceilalți. Spune-le să se gândească la un plan. Și spune-le să ia în considerare ceea ce știm despre demoni. Unii pot vedea viitorul. 

-Poate că de ei ar trebui să scăpăm prima dată, spune și pleacă.