Renăscută din flăcările Iadului

~Întemnițată~

Merliah

A trecut o săptămână de când sunt închisă. Demonul este singurul care îmi ține companie. De când sunt aici, a venit să îmi aducă mâncare și apă, iar de fiecare dată i-am oferit și lui.

-Poftim, spun împingând tava spre el.

-De câte ori trebuie să îți spun că nu am nevoie de mila ta?

-Nu e milă. Dacă nu ai de gând să le mănânci, atunci aruncă-le. 

-Mereu împarți porția pe care o primești. De ce faci asta?

-Fără motiv, spun.

Ușa se deschide, iar un alt demon s-a oprit în prag.

-E chemată în fața reginei. O vom duce la ea împreună. Pune-i lanțurile! spune aruncându-i-le.

Zuko se uită la mine în timp ce deschide poarta. Întind mâinile, lăsându-l să mă lege. Tipul de mai devreme o ia înainte, iar Zuko rămâne în spatele meu. Îl urmăm până când se oprește în fața unei uși. Bănuiesc că de cealaltă parte e ea. Ușa se deschide, iar în fața mea era Corvina care stătea pe scaun în spatele unui birou.

-Cum a fost în temniță? Ai avut purici?

-Nu cred că te bucuri de turnura pe care au luat-o evenimentele, dar chiar trebuie să-mi bați cuie în coșciug?

-Uite ceva de necontestat. Femeile ca mine supraviețuiesc în această epocă. Mi-am vândut sufletul diavolului ca să mă întorc și să mă răzbun. Poate că tu ești regina, dar eu sunt regele.

-Oamenii tăi au observat că regele are sânii expuși? întreb lăsând capul într-o parte.

-Încep să observe.

-De asta m-ai adus aici? Ca să-mi spui asta?

-Exact! Acum duceți-o înapoi în temniță!

Cam așa decurgeau zilele în temniță. Contactul meu cu lumea de afară a fost rupt. Am decis că nu se merită ca viața păsărilor să fie risipită. Se vor întoarce doar dacă se întâmplă ceva rău. Sunt închisă aici de aproape două luni. Nu știu ce planuri are Corvina, dar orice ar fi, sunt pregătită. Oare a sosit timpul? Nici eu nu știu.

-Îți faci griji pentru destinul tău? întreabă Zuko, uitându-se la mine din colțul lui.

Îi arunc o privire scurtă, apoi revin la gândurile mele.

-Atunci scrie altul.

Îmi las capul pe spate și încerc să adorm, dar nu reușesc. Îmi amintesc câteva versuri și le repet în minte.. 

Purul e impur.

Impurul e pur.

Binele e rău.

Răul e bun. 

Să trăiești înseamnă să mori.

Să mori înseamnă să trăiești.

După ce rostesc și ultima propoziție, adorm.

-Destinul tău a fost scris acum mult timp.

Vocea asta...Deschid ochii și dau peste cel mai enervant om posibil.

-Ce cauți aici, Amren?

-E singurul mod în care pot vorbi cu tine...În visele tale. 

-Ce vrei?

-Să porți un astfel de destin pe umeri ar putea să nu fie atât de rău pe cât crezi.

-Îmi făuresc singură destinul.

-Asta pentru că ești o supraviețuitoare și cea mai puternică persoană pe care am cunoscut-o vreodată.

-Ce e? Urmează să mor și te-ai gândit să îmi faci o vizită înainte?

-Cât de crudă poți fi cu mine!

-Nu te preface ofensat.

Își scutură un fir de praf invizibil de pe umăr.

-Cuvintele tale nu pot ajunge la mine. Dar totuși! Eu vin să te încurajez și tu îmi vorbești așa?! acum chiar mă simt ofensat!

-Hai nu zău.

-Femeile din ziua de azi sunt mai rele decât demonii din Iad.

-Abia acum ai observat? întreb ridicând o sprânceană.

-Știu la ce te gândești, să nu îndrăznești să o spui cu voce tare!

-La ce mă gândesc? întreb inocentă.

-La Corvina! Ah, ce prost sunt! Am căzut în capcană.

-Deci, ce vrei? Nu cred că ai venit să vorbim despre bârfele care circulă prin Infern. 

Se așează în fața mea.

-Vei supraviețui. Știu asta...Și tu știi asta. Au încercat să te distrugă luându-ți mândria și tăria, dar acestea nu pot fi luate. Nu de la tine. Niciodată. Au încercat să slăbească o regină prin intermediul regelui ei, dar nu au reușit pentru că nu le-ai permis asta. Următoarele momente din viața ta te vor defini ca o victimă sau ca o regină puternică. Nu îi lăsa să câștige. Ai încredere în tine că poți trece peste asta, pentru că, la naiba, poți. Le oferi oamenilor speranță să își imagineze un viitor mai bun. Promiți atâta glorie. Ai devenit atât de îndrăzneață. Te-ai schimbat foarte mult de când te-ai întors din Lumea Spiritelor. Îmi e dor de acea fată.

-Multora le va fi dor. Ea era mai ușor de ucis. 

Mă uit la el câteva secunde.

-Ia stai așa! Asta ai făcut două luni? Ai scormonit prin trecutul meu? 

-Eu nu aș numi-o așa, spune scărpinându-se în cap.