Renăscută din flăcările Iadului

~Gândurile unui demon~

Zuko

În viață se întâmplă să găsești oameni care te ajută, oameni care te distrug, oameni care sunt doar temporari și oameni care sunt pentru totdeauna. Om fiind, crezi că toți pe care îi întâlnești vor rămâne mereu în viața ta, însă ea îți demonstrează că te înșeli în repetate rânduri.

Rătăcirea umană: În această lume, oamenii înclină spre egoism și răutate. Ei nu știu cum să se iubească și să se respecte unii pe alții. Se rivalizează și se ceartă pentru lucruri mărunte. Unii ajung să se omoare între ei din cauza lor. Alții sunt lacomi și încearcă să obțină ce are celălalt fără să îi pese de mijloacele la care recurge. Din această cauză viața este un trist cerc de suferință.

Oamenii...Oamenii se întorc iar și iar în locurile în care au suferit, chiar dacă sunt conștienți că vor suferi din nou și din nou. Oamenii...parcă nu ar putea trăi fără suferință. De ce să retrăiești acea durere? De ce în loc să te îndepărtezi, revii?  Oamenii...Poate că trecerea timpului i-a prostit...

Oamenii...Inima lor este acaparată de întuneric. S-au omorât între ei ani la rând...Mii de oameni au pierit în războaie, s-au ucis unii pe alții fără niciun regret. Și pentru ce? Teritorii, răzbunare, lăcomie, putere...Aceste ființe fără suflet nu merită să trăiască pe fața pământului. Trebuiesc distruse.Era mai bine dacă oamenii ar fi pierit cu secole în urmă...Așa nu ar mai fi suferit nimeni...ei, animalele, natura...Totul ar fi fost liniștit.

Oamenii trebuie să moară...De asta Porțile Infernului s-au deschis. A sosit Ziua Judecății. Oamenii trebuie să moară.

De când am ajuns în Infern am auzit aceste cuvinte din partea celorlalți demoni. Au trecut sute de ani de atunci, dar ura demonilor față de oameni nu s-a stins. De ce ei au murit și au ajuns în Infern, iar ceilalți sunt vii? De ce oamenii continuă să trăiască? De ce vor toți răzbunare? Nu am înțeles niciodată. Ura pe care o simțeam și care ne întuneca judecata atunci când trăiam ne-a adus aici, în Iad. Când Porțile Infernului s-au deschis am ieșit...De ce? Pentru că am vrut să văd cât de mult s-a schimbat lumea după atâta timp. Oamenii sunt mai răi sau au devenit mai buni? Oare există acel lucru pe care l-am căutat cu mult timp în urmă? Acel cuvânt numit „pace"? 

Când am ieșit și am văzut ce mă înconjoară am crezut, chiar am crezut...dar la scurt timp am realizat că m-am înșelat. Porțile Infernului s-au deschis doar pentru a crea din nou haos. Au început din nou luptele...A curs din nou sânge...Natura oamenilor nu poate fi schimbată. Nu contează câți ani trec, oamenii încă simt plăcere atunci când ucid. 

Am crezut că toți sunt la fel, simt o plăcere morbidă omorându-și adversarii, până am cunoscut-o pe ea. Tânăra care este închisă în temnița aceasta vrăjită. Ea e singura care mă tratează ca pe un om, nu ca pe un demon. A împărțit mâncarea cu mine, chiar dacă nu era suficientă nici pentru un om...Chiar dacă o refuzam, continua să insiste...Prefera să o arunc decât să o accepte. Ea...Ea are o inimă bună...o inimă pură. Nu există rău în inima ei. 

De ce? De ce există oameni care protejează alți oameni? De ce își riscă viața pentru ceilalți? De ce a fost de acord cu termenii așa zisei „alianțe" a Corvinei când putea să lupte sau să fugă? De ce? Pur și simplu nu înțeleg de ce? Mintea și sentimentele umane au devenit mai complicate?