Renăscută din flăcările Iadului

~Succesorul Tronului Regal~

Nicholas

Acoliții Corvinei s-au retras. Din fericire nu am pierdut pe nimeni. Sau cel puțin așa am crezut.

-Unde e sora mea? Unde e Merliah?!

Cu toții s-au adunat la castel, dar sora mea e singura care lipsește.

-Ne cerem scuze, Rege Nicholas...

-Ce s-a întâmplat cu sora mea?! 

-Rege Nicholas...

-Ce vrei de la mine? întreb răstindu-mă la om.

-Nicholas, calmează-te. O vom găsi pe Merliah, spune Luna. Cum e Damian? 

-Nu s-a trezit încă, spun oftând.

-S-a trezit! Regele s-a trezit! strigă o tânără care face parte din personalul castelului.

Alergăm spre cameră într-un suflet. Când îl văd respir ușurat. Sora mea m-ar strânge de gât dacă Damian ar păți ceva.

-Ai supraviețuit. Ești bine, spune Aleksander din spatele meu.

-Serios? întreabă încercând să se ridice.

-Merliah s-a sacrificat ca tu să trăiești. Ea știe cât valorează viața unui rege.

-Poftim? întreb prinzându-l de guler. Ce s-a întâmplat cu sora mea?

-Regina Merliah a abdicat ca să ne salveze. De ce crezi că toți acei demoni s-au retras? Le-a părut rău de noi? Nu, au făcut-o pentru că au obținut ce voiau. 

-Unde e sora mea? întreb zguduindu-l din ce în ce mai tare.

-N-nu știu!

-Și tu ce ai făcut în tot acest timp? Ai stat și te-ai uitat pur și simplu?!

Își pleacă capul și privește în pământ.

-Spune!

-Am vrut să o ajut...Nu aș sta niciodată cu mâinile în sân când în joc e viața reginei! Dar...Regina...Luase deja o hotărâre.

-Asta e tot ce ai de spus în apărarea ta?!

-Ce ai fi vrut să fac? Merliah avea ceva în minte! Mi-a interzis să mă apropii.

-Cum adică ți-a interzis?

-Folosind telepatia...Nu a vrut să intervin. Nu știu ce are de gând să facă.

-Greșiți, spune un puști de vreo zece ani din pragul ușii.

Îi dau drumul lui Aleksander și mă uit la copil. În ochii lui erau lacrimi.

-Regina...Regina a murit, spune strângând mâinile în pumni. Am văzut cu ochii mei. Demonii purtau corpul inert al reginei când au părăsit teritoriul. 

-Nu! Sora mea nu a murit! E imposibil! Aș fi simțit! Cu toții am fi simțit!

-Atunci unde e? întreabă copilul plângând. 

-Dacă ce spune copilul este adevărat...Atunci trebuie să îi iei locul, spune Luna uitându-se la Damian.

-Nu vreau să fiu rege, spune privind fix într-un punct.

-Nu e ca și cum ai avea de ales...

-Ți-am spus că nu vreau să fiu rege!

-Asta nu e o meserie pe care să ți-o alegi și nu poți să o ignori. Ai o responsabilitate față de această națiune și față de familia ta, spun.

-Nu, nu am. Nu pot să o fac. Nu simt nimic, sunt un nimic!

-Să nu mai spui așa ceva. Trebuie să te maturizezi! Nu am muncit atât degeaba. Uită-te la mine! Arată-le dușmanilor noștri astfel de slăbiciuni și ei vor continua să tot apară. Iar coșmarul ăsta nu se va sfârși niciodată. Știu că îți este greu! Și nouă ne este. Regatul a fost încredințat surorii mele...Unei regine adevărate...Dar acum ca ea nu mai este...Dacă Merliah a fost de acord să abdice înseamnă că a avut încredere în tine! A avut încredere să îți lase soarta regatului în mână! Iar tu ce faci? Spui că nu poți? Ai de gând să abandonezi totul atât de ușor?

-Nu pot...

-Dami...

Leo își așează mâna pe umărul meu.

-Lasă-l. Are nevoie de puțin timp să proceseze ce se întâmplă. Lăsa-ți-l singur.

Ieșim din cameră, iar tatăl meu îmi face semn să îl urmez. După ce consideră că suntem departe de camera în care se află Damian se răsucește spre mine.

-Dacă Damian nu poate face asta, atunci nu îl putem obliga. 

-Tată...Știu că îi e greu, dar până acum nu i s-a părut atât de apăsătoare datoria de rege, nu? De ce? Pentru că Merliah gestiona problemele regatului? Făceau asta împreună! Știe deja despre ce este vorba, știe cum este să conduci un regat. 

-E doar devastat de veste. Și mie îmi e greu să cred că fiica mea a fost învinsă atât de ușor, dar dacă este adevărat...atunci nu mai avem ce face. Puterea trebuie să treacă mai departe. Îl vom lăsa pe Damian câteva zile să își revină, dar dacă nici atunci nu poate conduce regatul...

-Ce ai de gând să faci? Te întorci pe torn?

-Eu sunt prea bătrân pentru asta, dar sora ta s-a gândit la toate.

-Ce vrei să spui?

-Merliah te-a numit regent al coroanei.

După discuția cu tata, am decis să mă plimb prin grădină. Merliah...Oare destinul tău se sfârșește aici? Îmi vine greu să cred că a murit...Ceva îmi spune că e în viață. Simt asta, în adâncul inimii simt că sora mea e teafără. Întoarce repede, Merliah. Întregul regat are nevoie de tine. 

Mă opresc sub un copac și privesc frunzele verzi care se mișcă încet la adierea vântului. Îmi amintesc de ceva, așa că rup trei frunze și mă așez în genunchi.

-Ce faci, Nicholas? întreabă soția mea apropiindu-se încet.

-Morgana. Îmi ghicesc norocul! Am învățat să fac asta când eram mic. Când vrei ca un călător să se întoarcă acasă în siguranță, pui trei frunze într-un cerc și le arzi. Se spune că dacă frunzele ard complet, călătorul se va întoarce acasă în siguranță.

-Și tu simți că e în viață, nu?

-Mhm.

-Deci vei prezice ce face, Merliah, nu?

Aprind bricheta și le dau foc.

-Vezi? Ard! Sigur vor arde complet!

-Merliah se întoarce, nu?

-Așa e! Sigur norocul se va adeveri!

Bate vântul, iar una dintre frunze zboară din cerc.

-Ghicitul norocului e o prostie, spun trântindu-mă în fund.  Merliah se va întoarce acasă cu siguranță!