The art of domination ~🔞

𝓤𝓷𝓻𝓾𝓵𝔂 𝓬𝓻𝓪𝓿𝓲𝓷𝓰𝓼 2

- Eu și Michael împărțim totul.

- Da, absolut totul. Repetă Michael după prietenul său pentru a accentua informația.

- Vi se pare că eu aș fi un obiect? Ce legătură am cu legile prieteniei voastre? Îndrăznește Vivien să spună.

- N-a zis nimeni că te consideră un obiect, ba mai mult... Noi doi te considerăm foarte specială, dar nu ne face să credeam că ne-am înșelat. Nu ar trebui să ne vorbești astfel. O atenționează Michael.

- Ai zis să-i dăm niște explicații, Michael. Dă-i pace până îi clarificăm curiozitățile. Uite cum facem, Vivien. Tu întrebi, iar noi îți răspundem sincer. Nu avem nimic de ascuns.

Fata își așază mai bine mâinile în poală, strângându-le într-un mod agitat. Avea atâtea întrebări în minte, dar nu știa care erau cele mai potrivite în acel moment. La fel ca orice alt om aflat în astfel de situații se gândea la ce era mai rău. Se putea observa pe chipul ei toate aceste stări de furie, frică, grijă, confuzie.. Toate erau amestecate.

- OK. Cred că știu ce îți trece acum prin minte. Pentru început, trebuie să știi că nu suntem niște ucigași. Nu am ucis pe nimeni, toate fetele sunt bine.

- Pe bune, Wild? Ți-am zis să mă lași măcar o singură dată să mă bucur de imaginea tipului periculos și tu ce ai făcut? Ai stricat tot. Sfinte Sisoe! Uneori ești așa plictisitor...

- Ne jucăm cu ea, Michael, dar am promis amândoi că nu ne vom asuma ceea ce nu ne reprezintă. Nu te mai comporta ca un copil. Nu suntem în filme.

- Fie! Vivien, eu și Wild nu te-am adus aici pentru a te răni. De fapt, nu te-am adus noi aici. De bună voie ne-ai însoțit. Trebuia să te gândești și tu la consecințe.. având în vedere că erai singură în prezența a doi tipi.

- Cum aș fi putut să mă gândesc la consecințe când... când v-ați comportat atât de normal și de politicos cu mine și pe lângă asta mai suntem și colegi de facultate?

Michael începe să râdă și își umezește ușor buzele înainte să vorbească.

- Ai dreptate. Asta a și fost ideea. Să nu te prinzi. Să nu crezi vreo clipă că a fost doar o coincidență faptul că profesorul Ishida te-a rugat să faci proiectul împreună cu noi.

- Dar asta nu are niciun sens.. A fost decizia dânsului, iar voi nu aveați cum să știți că eu voi face parte din echipa voastră... În locul meu putea fi oricine, chiar și băiat.

- Corect. Nu aveam de unde să știm cum va împărți echipele, de aceea ne-a trebuit un plan care să întoarcă lucrurile în favoarea noastră, iar Wild este de neînvins când vine vorba de strategii.

Cu ceva timp în urmă :

- Presupun că și tu ai văzut cum se uită tipa aia la tine, nu, Wild?

- Da. Am observat.

- Din perspectiva mea, fiind și un factor extern, lucrurile par foarte amuzante. Ea e convinsă că tu nici măcar nu știi de existența ei când de fapt tu ești cel care o urmărește pe ea.

Wild asculta muzică 🎧, dar după un timp dă sonorul mai încet și se întoarce cu capul spre prietenul său, zâmbindu-i în colțul gurii.

- Știu cum să o aducem la noi.

Michael îi răspunde cu același zâmbet și îl bate ușor în umăr.

- În sfârșit, bruuuhh!! Îmi era dor. Casa asta e pustie de câteva luni, e prea liniște.