The art of domination ~🔞

𝒀𝒆𝒔𝒔, 𝒃𝒐𝒔𝒔

Please turn up the music and listen that song while you are reading. . Thank u. 🔈🔉🔊🎶🎵⬆️

*perspectiva Angelique*

Ca de obicei.. E pierdut în gândurile și hârtiile de pe biroul său. Felul în care inspiră și expiră, lent și perspicace, mă face să-i simt respirația fierbinte pe buzele și pe gâtul meu, iar poziția pe care o are. Oh.. Mintea mea deja fuge în altă parte. Cum poate un om să fie atât de excitant fără să facă ceva în acest sens? Nu face decât să analizeze niște contracte și să stea la birou. Oare să fie inteligența cea care transmite atâta senzualitate prin toți porii lui? Ce-l face așa atrăgător? Sunt atât de norocoasă că sunt secretara lui. Nutresc o pasiune pentru el, o plăcere vinovată. Chiar iubesc jobul ăsta. Nu mi pot lua ochii de pe...

- Angelique?

- Ohhh, d-da, domnule Ladell?

- Ești în tranșă de minute bune. Ce se întâmplă cu tine? Și te-aș ruga să intri, e nepoliticos să stai la ușă și să privești așa insistent. *surâde el*

- Oh.. Vă rog să mă scuzați! Erați concentrat și de aceea.. Ah, eu doar am venit să vă reamintesc că peste câteva ore aveți întâlnirea cu domnul White.

- Nu la fel de concentrat cum erai tu când mă devorai cu privirea.

- P-pardon?

- Închide ușa, te rog.

Am închis ușa și am înghițit nodul ce se formase brusc în gât. Cel mai probabil de la șoc. Mă prinsese. Am fost prea orbită de corpul lui. Suportă jena. Acum să văd cum te mai scoți din asta, Angelique. Până și conștiința mă mustră.

*perspectiva Ladell*

Angelique știe cum să se îmbrace. Are un corp care te face să te urci pe pereți doar pentru a-l atinge o secundă. Îi stă demențial în cămăși, sacouri și fuste strâmte. Cred că și ea este încrezătoare din punctul ăsta de vedere. Dar eu o simt tot timpul, e cu ochii pe mine de când am angajat-o. Când a venit la interviu, privirea ei a fost cea care și-a spus cuvântul. I-am citit dorința în iriși. Nu am mai simțit tensiunea asta înainte. Astăzi nu mă mai pot abține.

*perspectiva naratorului*

Laddel se ridică de pe scaun și stă rezemat de marginea biroului, fixând-o pe Angelique cu privirea. Nu face decât să o intimideze.. Fără să mai scoată vreun cuvânt.
În cele din urmă, Angelique se simte intimidată și își coboară ochii în podea.

- Eu v-am zis tot ce era nevoia să știți. Acum îmi permiteți să plec?

Ladell continuă să se uite la secretara lui, ignorând total ceea ce spunea. O analizează din cap până în picioare și se apropie de ea, prinzându-i bărbia între degetele sale. În felul ăsta îi întâlnește privirea.

- D-domnule Ladell...

Angelique simte cum îi crește tensiunea și vocea începe să îi tremure, dându-și seama că ăsta trebuia să fie efectul șefului ei asupra ei. Și, totuși... Nu fusese decât o simplă atingere, dar ea înnebunea.
Ladell îi cuprinde talia de viespe cu mâna liberă și inspectează curios terenul. Angelique începe să tremure când îi simte corpul atât de aproape de-al ei. Ladell își păstrează poziția fermă și se hrănește cu gesturile pe care le face ea în urma atingerilor sale.