The art of domination ~🔞

𝓤𝓷𝓻𝓾𝓵𝔂 𝓬𝓻𝓪𝓿𝓲𝓷𝓰𝓼 𝟖

Hiiii! I missed you guys! Trebuie să precizez că am adăugat personaje noi. Mi se părea cam simplă povestea. Enjoy! ┌( ಠ‿ಠ)┘ 

Au trecut câteva zile de la ultimul "incident".  Acea noapte încă îi bântuia gândurile fetei. Michael s-a ținut de promisiune și nu s-a atins de ea. A lăsat-o să-l implore ore în șir. În ziua următoare și-a revenit, a trecut efectul acelor afrodisiace care au făcut-o să înnebunească și s-o transforme într-o persoană pe care nu o recunoștea. Au reușit să scoată la iveală cele mai murdare fantezii ale ei. Se pricepea să le păstreze închise undeva în cel mai îndepărtat colț al minții ei, dar Michael a știut ce poțiune să-i dea pentru a culege aceste informații de la ea. Pe toată durata nopții i-a pus tot felul de întrebări. Nu cred că este nevoie de vreun exemplu, știind și voi de ce este în stare Michael. A știut cum să crească efectul pastilelor. Drept recompensă îi mai dădea câte un sărut pasional atunci când considera el că merită, însă nu făcea decât să o amăgească pentru că se îndepărta imediat fizic. Sentimentul rușinii încă persista și se îmbujora de fiecare dată când era singură cu el. Nu era vorba doar de rușine, jenă, ci și de furie. Îl ura pentru asta, dar nu putea să comenteze. Măcar nu a profitat de ea, deși în adâncul sufletului ei și-ar fi dorit să fi făcut asta. Imediat ce Michael i-a dat cătușele jos s-a dus să facă un duș, mințind că se simte cam amețită, dar imediat ce a închis ușa a început să se atingă, obținând singură ceea ce Michael s-a încăpățânat să-i ofere. Pedeapsă... Dar ce mai pedeapsă.

- Pari pusă pe gânduri. Te simți bine? Vrei să ne spui ceva?  Îi pune Wilder mâna pe umăr și atunci simte cum coboară cu picioarele pe pământ. Zăbovise cam mult printre gânduri, ce-i drept. Dar îi zâmbește stângaci și îi face semn cu mâna că totul era okay. Poftim, să te răcorești. Spune el și îi intinde o sticlă de Bacardi Breezer. Aromă de lime, preferatul ei. 

- Mulțumesc! Spune și desface dopul băuturii cu mâna goală, luând o gură mare. Se simțea într-adevăr însetată. Vremea era destul de caldă, iar senzația în care acidul rece îi gâdila gâtul era o satisfacție. 

- De obicei, bărbații desfac berea cu mâna, nu femeile. Îi atrage Wilder atenția, râzând.

- Nu mă subestima. Am experiență ca barman-ospătar. Când nu ai ce-ți trebuie la îndemână trebuie să te descurci cu ce ai. Întotdeauna există soluții, clienții nu acceptă scuze. 

- Hmm. Ai perfectă dreptate, doar că nu toți gândesc așa, din păcate. 

- Că tot ai adus vorba, chiar voiam să vorbim despre asta. Aș vrea să lucrez. E vară și am nevoie de bani. Nu pot sta în situația asta. Când voi pleca de aici îmi va fi greu, nu pot ieși pe ușa asta fără niciun ban. 

- Ai dreptate, dar îți promit. Dacă e să se întâmple una ca asta te voi ajuta cu câți bani ai nevoie până te restabilești. 

- Nu. Asta nu se va întâmpla. Nu vreau să depind de tine. Oftează fata evident deranjată de sugestia lui Wilder. 

- Nu mă înțelege greșit. Știu că vrei să fii independentă, dar dacă spun că doar ți-i împrumut? Așa ai accepta? O să mi-i dai înapoi când vei putea. Asta nu ar trebui să-ți păteze mândria. 

- Nu știu ce să zic.. Îi răspunde pusă pe gânduri, dar aude cum cineva bate în perete, iar acesta era Michael rezemat de intrarea în sufragerie. 

- Despre ce vorbiți în lipsa mea? Se uită când la Vivien, când la Wilder, având aceeași expresie vicleană pe care o avea în cea mai mare parte a timpului. Zâmbetul răutăcios și sarcastic era la locul lui ca de fiecare dată. Parcă aștepta să fie ținut la curent cu tot ceea ce se întâmpla. Nu-i plăcea deloc să fie lăsat pe dinafară.