The art of domination ~🔞

Nყmρhomᥲᥒιᥱ.

E posibil să aibă greșeli, nu am corectat o încă. Pupici 😎 Delectați vă! Nu știu ce să zic despre melodia asta, încă mai caut o poză reprezentativă.

Izabel știa ce o așteaptă. Îl tachinase toată ziua. Părinții ei se pregăteau să plece, iar ea va rămâne singură cu logodnicul ei. În ghearele lui... Îl cunoaștea foarte bine. Acum regreta tot ceea ce făcuse. Era mai bine dacă nu s ar fi jucat cu el în timp ce părinții ei se aflau în apartamentul lor.

- Oh, ne pare atât de rău că trebuie să plecăm! Sunteți foarte frumoși împreună.

- Și mie îmi pare extrem de rău că trebuie că plecați, doamna Casandra. Ne ar fi făcut plăcere să vă găzduim peste noapte.

- Fiule, nu ți face griji. Nu vrem să deranjăm. O să vă așteptăm pe la noi. E rândul vostru să ne vizitați. Zice domnul Simon, după care dă mâna bărbătește cu Hunter, logodnicul fiicei sale, Izabel.

- Fiica noastră e foarte norocoasă că a găsit un băiat atât de bun ca tine. Te comporți foarte frumos cu Izabel, dar și cu noi.

Izabel rămăsese lângă ușă, înghițind în sec. Îl privea pe Hunter, le zâmbea așa candid părinților ei. Era atât de cald cu ei și inocent. În sinea ei, știa că nu era deloc așa. Era un obsedat de plăceri carnale, dar în special, era nebun după ea. O iubea, iar felul său de a arăta asta era prin modul agresiv în care făcea sex. Izabel fusese decentă atunci când l a întâlnit. Nu știa că în spatele înfățișării se ascundea un nimfoman. Dar când Hunter a plimbat o pe toate aceste meleaguri ale plăcerii.. A devenit și ea la fel ca el. Erau ca două piese de puzzle. Doar el o putea completa. Viața ei prinsese sens de când l a întâlnit pe el. Dar niciodată nu i lipsea teama. Se gândea la ceea ce o aștepta după ce părinții ei vor închide ușa în urma lor.

- Izabel este pe mâini bune. O să am grijă de ea.. să primească tot ce merită. Nu i așa, iubita mea?
Hunter își întoarce privirea către ea și îi zâmbește, știind că doar ea era în stare să descifreze ceea ce se ascundea în spatele acelui zâmbet.

- D-da.. așa este. Ea își mută privirea în altă parte, iar Hunter închide ușa în urma soților Vidovic.

- E-eu..o să merg să strâng masa. Încearcă Izabel să se furișeze pe lângă el, dar îi pune imediat piedică atunci când trece pe lângă canapea, iar ea cade pe suprafața ei.

- Să strângi masa? Parcă aveai altceva de făcut. Ah, cred că erai ocupată să te joci puțin pe seama mea, nu crezi?

Izabel clipește des și își schimbă poziția, fiind acum în șezut pe canapea. Își menține privirea în podea și își strânge marginea rochiei înflorate în mâini.

- Î-îmi pare rău..

- Îți pare rău? Hunter se plimbă prin fața ei cu mâinile împreunate la spate de parcă ar fi fost un câine de vânătoare care se asigură că prada lui rămâne în același loc.

- Te doream. Îmi plăceau reacțiile tale.

Hunter se oprește fix în fața ei și începe să râdă în colțul gurii.

- Ce ți plăcea? Că mă exciți, că mă seduci?? erai conștientă că nu pot face nimic de față cu părinții tăi!!
În acel moment o prinde de umeri și o împinge cu spatele în moalele canapelei.

- l-lasă mă!!! Izabel începe să tremure și încearcă să l dea la o parte.

- Tu m ai lăsat când te am rugat astăzi? Nu, tu îți frecai piciorul de al meu pe sub masă! Mi ai desfăcut fermoarul și ai început să ți plimbi mâna pe unde nu trebuia. Apoi, te ai oprit. Doar erau părinții tăi la masă. Te ai prefăcut că nu ai loc să ieși.. Ce ai făcut? Ai avut grijă să ți presezi fundul de organul meu înainte să te duci la baie. Ah, să nu mai spun că atunci când doamna Casandra se uita la florile tale aproape imitai un oral cu lingura aia. ERA DOAR O LINGURĂ, IZABEL. Ai avut grijă să te joci cu imaginația mea, dar acum e rândul meu.