The art of domination ~🔞

𝑫𝒐𝒎𝒊𝒏𝒂𝒏𝒕 - 𝑺𝒖𝒃𝒎𝒊𝒔𝒔𝒊𝒗𝒆 𝑹𝒆𝒍𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏𝒔𝒉𝒊𝒑

I know, I knoww.... Nu este povestea cu Michael, Wilder și Vivien. Voi mai scrie despre ei pe viitor! Deci scriu doar ce-mi dictează inspirația și din toate gândurile mele a ieșit acest capitol. Sper că o să vă placă Kade și Charlotte la fel de mult ca mie. 

Charlotte stă cuminte pe canapea și își așteaptă stăpânul. L-ar putea numi într-un mod mai romantic "iubit", dar ea preferă să-l numească stăpân. Ei nu sunt la fel ca ceilalți, ei formează un cuplu mai aparte, mai special. Ea este specială, el este special. Este norocoasă că l-a întâlnit. A fost pierdută de mică, a încercat să aibă multe relații, dar niciuna nu a făcut-o la fel de fericită ca cea din prezent. La un moment dat.. începuse să aibă impresia că nu este atrasă de sexul masculin, dar fusese doar o teorie născocită. Adevărul era că nu întâlnise persoana potrivită. Relațiile ei eșuate fuseseră foarte plictisitoare. Știa că avea nevoie de ceva diferit, dar nici ea nu știa ce mai exact însemna asta. 

S-a angajat la firma renumitului Kade Davenport. Îi plăcea job-ul ei. Îi plăcea să i se spună ce să facă, acest lucru o făcea să se simtă utilă și ambițioasă. Deși avea doar 25 de ani, era specialistă în Resurse Umane. Încă din facultate făcuse voluntariat și s-a angajat imediat ce a avut ocazia. Scopul ei fusese să-și ocupe mintea cu treburi pentru a uita cât de anostă era existența ei. 

Deși trecuse doar un an de când era angajata lui, Davenport fusese surprins de prestanța de care Charlotte dăduse dovadă. Așa că a decis să o promoveze. Era singura soluție prin care să-i arate cât de mulțumit era de munca ei. Deși se așteptase ca ea să se simtă apreciată, aceasta și-a făcut apariția în biroul lui. Era puțin agitată, dar în cele din urmă, i-a spus că nu poate accepta.

- Am auzit bine? Ai spus că nu accepți să fii avansată? o privea Kade tulburat. 

- Da. Nu cred că mi se potrivește.

- Te înșeli. Ai adus mai multe beneficii companiei decât majoritatea angajaților mei veterani. Nu merită nimeni asta mai mult decât tine.

- Vă înțeleg și sunt conștientă de aprecierea dumneavoastră, dar acest lucru îmi este de ajuns. Nu am nevoie de o promovare. Pur și simplu nu cred că aș fi în stare să le ordon celorlalți. Nu sunt făcută pentru asta. Nu mă reprezintă.

- Deci... vrei să spui că preferi să primești în continuare ordine de la ceilalți din echipă, deși, de cele mai multe ori, se întâmplă ca ei să nu fie în stare să rezolve un simplu task, iar tu le faci toată treaba cu zâmbetul pe buze. E adevărat ce am zis?

- Da. Zâmbește Charlotte către șeful ei. Exact asta mi-ar plăcea să fac în continuare. 

- Ok, domnișoară Charlotte, însă o mărire de salariu tot vei primi. 

Aceasta îi mulțumește fără încetare și iese din biroul său de parcă primise cea mai bună veste. Era total schimbată. A intrat cu un chip plouat, dar a ieșit cu zâmbetul pe buze de parcă acum își făcuse apariția un curcubeu pe fața ei.   

Davenport rămăsese pierdut în gânduri. Conversația cu ea îl tulburase mai tare decât refuzul. Atâția angajați care râvneau să fie promovați și care ar fi dat orice să fie în locul ei, iar ea refuză. 

- Cum de nu mi-am dat seama de asta până acum? Șoptește în sinea lui și începe să râdă. 

I-a spus că o așteptă în biroul lui la sfârșitul programului. Toată lumea a plecat. Nimănui nu i s-a părut suspicios pentru că Charlotte rămânea de multe ori peste program. Nu-i plăcea să-și lase treaba neterminată. Plus că locuia singură, nu avea nimic de făcut decât să se plictisească în apartamentul ei.