The art of domination ~🔞

𝓤𝓷𝓻𝓾𝓵𝔂 𝓬𝓻𝓪𝓿𝓲𝓷𝓰𝓼 𝟕

Aș putea spune că Vivien a fost cea care a avut o noapte grea, dar aș minți. A dormit ca un bebeluș știind că Wilder era plecat, iar Michael era o legumă și nu-i putea face nimic. Leguma a fost cea care s-a simțit rău. S-a trezit cu dureri de cap și abia pe la prânz s-a putut ține pe picioare fără să amețească. Era gata să intre la duș, dar și-a făcut apariția un musafir, cu siguranță nu Wilder. El încă nu se întorsese de la spital. Michael a poftit musafirul înăuntru, dar nu înainte de a-i spune lui Vivien să rămână în camera ei până ce va pleca oaspetele. Oh.. știm deja ce i-a trecut ei prin cap, deși Michael a atenționat-o că pentru binele ei ar fi bine să nu-ți arate fața.

„S-o creadă el că voi sta ascunsă. Am să vorbesc cu tipul ăsta și poate va reuși să mă elibereze după ce va afla cât de nenorociți sunt cei care locuiesc aici. " Își spunea ea..

S-a pitit la capătul scărilor în încercarea de a le asculta discuția, trebuia să strângă câteva informații înainte de a-l aborda pe musafir.

- Toy Stealer!!!! În ultimul timp nu m-ai vizitat deloc. Nu te-ai gândit că frații mai mari își fac griji când nu mai primesc niciun semn de la...frateee, duhnești a alcool! Se strâmbă Jordan.

- Aș fi făcut duș dacă nu m-aș fi trezit cu un musafir nepoftit! Și doi, nu mai exagera. Uneori am și eu chestii pe cap. Nu trebuie să-ți dau raportul 24/24. NU MĂ FACE SĂ-ȚI ARUNC BULETINUL ÎN OCHI.

- Lucrez în poliție, nu ai idee la câte lucruri oribile am fost martor. Normal că-mi fac griji pentru tine. V-am sunat toată dimineața atât pe tine, cât și pe Wilder. Niciunul nu mi-ați răspuns. Așa că scuză-mă că am venit să mă asigur că sunteți bine.

- Wilder e la spital. A fost iar o urgență și l-au sunat, iar eu sunt întreg așa că poți pleca liniștit. Sunt ocupat să învăț pentru examene și nu sunt într-o stare prea bună.

- Hai lasă-mă! De când ..

- Bună! A spus Vivien după ce coborâse scările subtil.

A văzut cum Michael încerca să-l facă să plece pe acest Jordan, probabil pentru a nu-și da seama că se află ea acolo, dar nu putea să permită asta și acum se afla în spatele canapelei pe care era așezat fratele lui Michael.

- Michael, mi-ai zis că ești singur.

- Fuck... oftează Michael și trage aer în piept. Vivien, du-te sus.

- NU.

- DU-TE SUS!

- NU. Te rog... ajută-mă! Spune ea și vine lângă Jordan, implorându-l să o scoată din casă, să o elibereze. Îi spusese tot ceea ce se întâmplase cap-coadă și atât de repede că nici nu apucase să respire, dar el era polițist. Părea un om cald și bun și era singura șansă de care putea să profite.

- Michael..ce spune fata asta? Se uită surprins la fratele său mai mic.

- Aberații. Cred că ar fi mai bine să pleci acum, Jo.

- Nu plec nicăieri. Nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus. Pare mai îndrăzneață decât toate celelalte pe care le-am cunoscut. A avut curajul să-mi povestească tot. Nu-ți face griji. Domnul polițist va avea grijă de tine.

Vivien îl privea confuză. Păruse șocat când i-a povestit despre toate faptele băieților, o privise până și cu milă, îi dăduse impresia că-i pare rău și că voia să o ajute, dar parcă își schimbase atitudinea la 180 de grade. "Domnul polițist va avea grijă de tine". N-a sunat deloc așa cum trebuia. A spus-o rânjind cu gura până la urechi și înainte ca Vivien să reacționeze a apucat-o de braț și a tras-o sub el pe canapea.