The art of domination ~🔞

Poor Bullied Girl

Hellooo după un deceniu.

Doresc să anunț că este un capitol toxic, bully things și agresivitate atât verbală, cât și fizică (la fel ca și restul conținutului din scrierile mele) . Dacă vă afectează acest gen de scenarii, vă rog să nu citiți deloc ceea ce scriu pentru a avea grijă de sănătatea voastră mintală. Mai degrabă, renunțați de tot la cartea asta. Mulțumesc.

- În fiecare dimineață întârzii la școală. Explică-mi și mie! Cum poți întârzia când ești prima care se trezește atât de devreme? Pleacă odată, m-am săturat ca la fiecare ședință să mi se atragă atenția că nu întârzie nimeni mai mult decât tine.

Spune pe un ton destul de ridicat, Olivia, mama lui Anaïs, însă fata își dă muzica din căști la maxim și părăsește locuința, ținând strâns rucsacul pe umăr.

Probabil vă întrebați ce se întâmplă. Ei bine, Anaïs preferă să fie printre ultimii care ajung în curtea liceului, atunci când elevii sunt deja în clasă. E liniște și nimeni nu o oprește undeva într-un colț ascuns al clădirii pentru a-și bate joc de ea. Este în penultimul an de liceu și nu face decât să numere zilele până la finalul studiilor.

Cu numai un an în urmă, era totul normal și pentru ea. Chiar dacă vorbeau doar câteva persoane cu ea, măcar era invizibilă. În prezent, o știe tot liceul și cu atât mai mult, i se oferă prea multă atenție.

Anaïs observă o siluetă în depărtare și cunoaște foarte bine acea umbră, știe clar cui îi aparține. Se grăbește să ajungă la ușă, unde sunt și camere de vedere. Măcar acolo știe că nu are atât de mult tupeu să o umilească.

Din păcate pentru ea, silueta e mai rapidă și îi taie calea, o prinde de rucsac și o trage către zid.

- Ai ceva de zis? Spune el vizibil nervos.

Anaïs se uită oriunde, numai în direcția lui nu, iar Sebastian îi apucă rucsacul și îl golește, căzând absolut toate caietele pe iarba umedă, iar ea se grăbește să și le strângă, ignorându-l în continuare.

- Mâine o să vii cu cel puțin o oră mai devreme la școală. Ai înțeles? Anaïs, idioato. M-am făcut înțeles? Îi prinde el bărbia când aceasta era pe vine, adunând caietele și instrumentele de pe jos. Se uită o clipă la el și acesta pune presiune și o împinge pe fată, ajungând cu fundul în iarbă.

Sebastian își bagă mâinile în buzunare și se îndreaptă către clasă, strigând în urma lui.

- Vino cu 10 minute după mine. Nici nu vreau să aud zvonuri că venim împreună la școală, m-ai înjosi prea mult.

Dispare, iar Anaïs merge la baie, scuturându-și hainele.
Face exact așa cum îi zesese Sebastian și ajunge în urma lui cu cel puțin 10 minute.

- Domnișoara Anaïs, îți promit că astăzi este ultima zi în care mai trec cu vederea că întârzii la ora mea. Altfel, nu am de ales decât să te las corigentă la istorie.

Aceasta își cere scuze cu jumătate de gură, vocea ei abia fiind auzită și se așază la locul ei, scaunul din mijloc, fix rândul din mijloc. Nici nu se putea mai bine... Fix în centrul atenției. Locul de lângă era liber, nimănui nu îi făcea plăcere să stea cu ea, fiind ținta lui Sebastian.

Sebastian e cel mai nou coleg al clasei. Totul fusese perfect până să apară el. Acesta era demonul trimis pentru a-i face viața un infern. Îndepărtase pe toată lumea de lângă ea. Făcuse un întreg liceu să o urască, să o disprețuiască. O ciudată, o numeau ei. Era atât de simplă, dar totuși simplitatea ei nu era pe gustul lor. Nu a fost genul de elevă care să se infiltreze în grupuri pentru a fi populară și în pas cu societatea. Nu putea să pretindă că îi place același stil de muzică, nu putea să ia parte la bârfe. Anaïs era Anaïs. Era în lumea ei. Nu era nici tocilară, dar nici nu era un elev model, deși îi plăcea să își petreacă timpul citind, scriind uneori..