🌼I don't like to believe in love🎋TAEGGUK-finalizată

🎋🌿-al doilea început-🕊🌼

"Tati, ce naiba de poveste e asta?" Copilul încă mic la vârsta privea cu ochii lui negrii și curioși spre tatăl său care tocmai ce îi terminase de povestit mare parte din trecutul său.

"E povestea mea și a lui Jungguk." îi explică scurt Taehyung, făcându-se mai comod în pat pentru a scăpa de starea de neliniște în care intrase. Era curios de reacția fiului său pentru că nu vorbise niciodată cu el despre Jungguk până în acea zi. Taegguk era acum îndeajuns de mare ca să înțeleagă de ce el are un singur părinte, așa că Tae nu a mai vrut să evite acel moment nici măcar cu o zi în plus. A vrut să fie sincer cu cel mic și să vorbească cu el despre tot ce a simțit și poate așa relația dintre ei va fi mai deschisă. Avea nevoie de încrederea fiului său pentru a putea fi împreună o familie cu adevărat bună.

"E o al naiba de tragică poveste, nu îmi place. Cine e Jungguk ăsta să te facă să treci prin toate astea?" Taegguk continua conversația în funcție de ce aude pentru a ține partea tatălui său. Observase și el cum Taehyung se cufunda în amintiri așa că încerca să nu spună absolut nimic greșit care putea strica situația.

"E fostul meu iubit. Probabil ar fi fost tatăl tău dacă eram măcar puțin diferiți de ce suntem defapt."

"Al naiba el-" începe să spună copilul dar nici nu apuca să rostească clar cuvintele.

"Taegguk, ce am zis eu? " Taehyung îl mustră ca acesta să nu scape de sub control. Cel mic obișnuia să fie impulsiv și să scoată prostii pe gură așa că Tae încerca tot mai mult să îl obișnuiască cu reguli ca comportamentul lui să devină mult mai calm și corect. Tot ce ținea de Taegguk îl duce cu gândul la Jungguk deși nu îi lega pe niciuni dintre ei vreo legătură de sânge. Poate era doar de la dor sau chiar se asemănau dar Taehyung nu a vrut de niciun fel să permită ca comportamentul lui Taegguk să ducă într-o zi la o relație cum a fost a lor așa că încerca să schimbe câte puțin din lucrurile care îl deranjasera înainte la Jungguk.

"Nu știu. Ce ai zis? " Întreabă el curios lăsând capul într-o parte pentru a arăta foarte clar că e confuz.

"Că nu ai voie să vorbești urât, mai ales despre el. Nu e frumos."

"Dar s-a comportat urât cu tine...." Cel mic nu înțelegea de ce e el certat și nu celălalt care crease toată problema adică bărbatul despre care vorbeau și pe care nici măcar nu îl întâlnise.

"Nu e adevărat, a fost o perioadă chiar frumoasă, cred că cea mai frumoasa. Nu s-a comportat urât, a fost doar corect. Lucrurile adevărate sau corecte tind să fie dure și urâte."

"Mie nu îmi sună așa, ați avut un final trist deci sigur ceva nu a fost bine. " își dă cu părerea cel mic.

"Nu, ne-am despărțit dar ăsta nu e un final trist, nici măcar finalul nu este."

"Ce trebuia să se întâmple ca finalul vostru să fie trist? "

"Probabil trebuia să moară unul din noi." Taehyung se gândește puțin înainte să răspundă în așa fel încât cuvintele lui să nu fie ridicole sau greșit spuse și copilul să înțeleagă altceva dar nu reușește să găsească niciun mod mai bun de a spune asta.

"El ce face acum?" continuă Taegguk cu întrebările.

"Probabil trăiește frumos alături de mama lui, ea a fost alegerea lui."

"Cred vrei să spui tati?"

"Mi-am urât mama dar l-am iubit pe el și am avut proasta idee de al pune să aleagă între mine și mama lui iar el pur și simplu nu era ca mine, nu a fost dispus să o părăsească, nu a fost dispus să mă părăsească nici pe mine dar eu am plecat singur. Ei probabil sunt fericiți acum împreună, merită asta, au trecut prin multe. Sper ca după tot ce s-a întâmplat măcar ei doi să fie împreună dacă noi nu am reușit."