🌼I don't like to believe in love🎋TAEGGUK-finalizată

5🌼

Taehyung pov.

Urăsc să știu că ești acolo undeva iar eu stau aici și îmi plâng de milă simțind suferință și afecțiune datorită altcuiva.
De ce mai suntem suflete pereche dacă nu există nici-o conexiune între noi?
Ar fi trebuit să mă găsești, să te găsesc și să fim împreună înainte de a accepta ideea de a te respinge însă am preferat să aștept să treacă timpul și să sper că nu te voi întâlni.

E greu atunci când trăiești în jurul oamenilor din societatea noastră, aici unde noi suntem educați doar să pentru a ne găsi sufletul pereche și să fim în stare să le primi aceptul... Însă eu am trăit în genul acela de mediu în care nimeni nu vrea să trăiască, cu o mamă care a născut 3 copii cu bărbați deferiți și cu două bunici ale căror fii au murit lăsându-ne dinou singuri... În mediul ăsta înconjurat doar de fete și femei tot ce am înțeles e că pot fi independent și bine și singur și în același timp pot fi și fericit dacă asta e ceea ce îmi doresc să realizez.

Mi-am dorit doar să te cunosc, să am ocazia să îmi petrec timpul cu tine să pot plânge pe umărul tău cât îți povestesc tot ce nu am spus nimănui, am crezut în suflete pereche, am crezut în destin și în faptul că totul se aranjează frumos la final.

Iar apoi tata a murit și mama a plâns și plâns și a uitat să mă hrănească, apoi am învățat să gatesc și să mă ocupat de casa cât ea nu ieșea din camera ei.

Și am luat acea perioadă doar că pe un ajutor, am spus de fiecare dată " Faptul că ai învățat asta îl va face mândru pe sufletul tău pereche și te va ajuta în viitor " nu am vazut asta că pe o problemă. Am continuat să cred în lucruri de genul.

Apoi mama a ieșit din camera ei, a avut zeci de aventuri de moment și a rămas dinou însărcinată.

Și dinou am facut lucrurile singur, dar de data asta le faceam la dublu, sora mea avea nevoie de mine dacă mama nu avea de gând să ne ajute. Așa că am facut și asta spunând că mă va ajuta când vom avea un copil în viitor și am petrecut toate momentele astea zâmbind.

Mama a mai stat un timp în cameră iar apoi a ieșit iar și iar dar de data asta la întâlniri, și a ajuns să aibă un iubit și să nască un alt copil și era așa entuziasmată în cât a uitat să mai plătească școala micuței și ar fi uitat și de a mea dar eu mi-o plăteau singur deja din bani de pe bursă. Așa am învățat să mă descurc și singur. M-am angajat iar asta mi-a asigurat ceva bani de viitor.

Dar ani au trecut și ar fi continuat să treacă la fel dar lucrurile se schimbau.

Hyuna ajunsese să se închidă în ea și să nu îmi vorbească. Prefera să stae singura învățând și citind în camera ei.

Tuzy creștea și mama și tata continuau să îi ofere ei tot timpul uitând că noi suntem în casă.

Însă totul s-a stricat când Hyuna a început să se drogheze, când eu am fost concediat și când tata și-a depistat boala.

Lucrurile au venit prea repede și prea furtunos să am timp să rezolv lucrurile așa că am ajuns dinou de unde am început.

Hyuna lipsea de 9 zile, mama stătea dinou în camera ei iar Tuzy și bunica erau non-stop la cimitir. Eu, eu stateam acasă și priveam. Nu am mai putut plăti școala Hyunei și a fost dată afară, mi sa părut nedrept să merg doar eu la școala și să îmi fac studiile așa că am înghețat primul an la facultate.

Apoi l-am cunoscut pe Jeongjo și lucrurile s-au calmat. Mi-am petrecut timpul cu el. M-a ajutat să îi explic Hyunei unele locruri și să o aduc dinou la normal. M-a ajutat să strângă bani pentru școala ei. Și și-a adus mătușa psiholog la noi acasă să o poată ajuta pe mama. Toate lucrurile arătau așa bine încât m-am oprit din a crede în tine, în suflete pereche și în destin. Lucrurile astea niciodată nu îmi aduc bine.

_____________________

Taehyung stătea pe o bancă în parc și priveam absent gandindu-se în continuare la el și Jeongjo așa că s-a pierdut de tot în amintiri. Îi era dor de primele lor zile de relație. Au fost prieteni aproape 2 ani înainte de relație însă afecțiunea dintre ei era puternică încă de pe atunci.

Jimin apare brusc în peisaj răsuflând obosit.

"Tae, unde ai dispărut așa...tu ști cât te-am căutat? " Rostește el agitat răsuflând greu în mod repetat.

"Mama le ia pe Hyuna și Tuzy și pleacă iar relația mea cu Jeongjo merge de la prost la și mai prost. Tot ce avea s-a dus... Nu știu cum voi trece peste asta acum Jimin... " Spune în mod repetat Taehyung părând tot mai distras în a analiza ce spune! Privea intr-un punct fix regretând tot mai mult modul în care s-au aranjat lucrurile și de data asta.
"Îmi va fi dor, cred că deja îmi e dor de modul în care lucrurile erau liniștite însă acum îmi e și mai dor. Îmi e dor de tatăl mai și de tatăl nostru și îmi e dor să simt cum e să ai o familie deși nu am știut niciodată cum se simte. Și mă simt așa prost că simt asta abia acum când nu se mai poate face nimic și nu am simțit atunci când puteam schimba lucrurile. Îmi e frică că îmi va fi dor. Se simte așa neplăcut în cât mă face să îmi doresc să nu mai simt nimic. "

"Tae, calmează-te și liniștește-te, vorbește cu mama ta și spune-i să nu plece iar cu Jeongjo lucrurile se vor rezolva ai să vezi. "

"Mama vrea să le ofere un viitor mai bun fetelor, dacă am să spun ceva va părea că nu vreau ce e bine pentru ele. Nu vreau să fiu personajul negativ. "

"Ori ești personajul negativ ori ești personajul pozitiv care suferă din prostie, nu poți fi ambele, Taehyung, fi realist și decide-te ce vrei defapt, mereu ai fost indecis și regreți mai târziu însă de acum chiar ar trebui să te gândești serios ce vrei defapt să faci. "