🌼I don't like to believe in love🎋TAEGGUK-finalizată

21🌿

"Jungguk ce dracu ați făcut atâta timp afară? " Întreabă Yoongi imediat ce îl vede pe băiat intrând pe ușa ca și cum și-a uitat sufletul la intrare.

"Cred că noi tocmai ne-a am despărțit hyung. " Îi răspunde el și imediat ce informația ajunge la cel mare timpul parcă se oprește în loc.

"Ce naiba spui aolo? " Se apropie Yoongi părând mult mai îngrijorat decât a părut vreodată.

"Ce nu ai interes din ce am spus? S-a dus, relațiile nu țin până la nesfârșit, nimic nu ține defapat." Îl informează Jungguk și se așează pe canapea în living căutând la televizor un post bun de privit pe el.

"Da dar ați fi putut să fiți împreună până la sfârșitul vostru măcar. "

"Cine a spus că nu vom fi? " Continuă Jungguk să îi răspunde lăsându-și prietenul total confuz. Pentru el lucrurile astea aveau sens, iubirea nu era așa cum o percep oamenii, o relație nu însemnă iubire și iubirea nu se rezumă la o relație dar degeaba ar fi spus ce crede pentru că nu ar fi fost luat în seamă, în aceast prezent iubirea înseamnă acte, săruturi, copii, declarații de dragoste și cadouri pe care toți le văd.

"Câteodată chiar nu vă pot înțelege. "

"Nu e nevoie să ne înțelegi, nu e nevoie să înțeleagă cineva, e destul să știu eu și să știe el. " Jungguk se lasă pe spate obosit peste culme de acea zi care avea să fie una din cele mai importante pe care le va trăi.

"Ce importanță mai are dacă oamenii nu inteleg și doar tu o faci? " Continuă Yoongi să îl întrebe fiind atent la fiecare cuvânt primit ca răspuns ca să rezolve ceea ce părea o ceartă mult prea gravă.

"Contează mai mult decât ai putea crede tu. Yoongi hyung, noi nu puteam fi un cuplu, tu ne-ai văzut? Fiecare era axat mai mult pe problemele personale, o relație nu e despre asta, dacă a fost nevoie să ne despartim ca să înțelegem acest lucru atunci a meritat din plin. Sunt fericit acum." Îi explică acesta fără ca măcar să ajute cu ceva în această situație. Pentru Yoongi, ce făcuseră ei era în continuare aiurea.

"Fericit pe dracu. Ce fericire e asta?"

"Nu sunt sigur, fericirea înseamă prea multe ca să ți-o definesc dar știu că sunt fericit. Inima mea se simte bine, creierul meu nu își mai face idei aiurea, mie nu îmi mai e frică, nu mai am atâtea griji, e mai bine așa. "

"Nu ști ce spui, vei vedea mai târziu că greșești. Nu poți gândi așa, nu e corect, trebuiea să te opui, să încerci să îl ți pe Taehyung lângă tine, ce naiba ai facut? L-ai dat la o parte? Nici nu mai zici că ești tu. Cine naiba te-a schimbat așa? " Răbufnește cel mai mare așezându-se și el pe canapea extenuat de discuție și problemele pe care le duce ea.

"Timpul."

"De ce? Îmi plăcea celălat Jungguk. " Se plânge el.

"Ăsta sunt eu hyung, de ce îți e așa greu să accepți? Credeam că dintre toate persoanele tu chiar mă vei înțelege, ai fost mereu la locul potrivit când am avut nevoie de tine, acum de ce nu mai poate fi așa? De ce nu mă ajuți și susții în ce am ales, crezi că mi-a fost ușor? Nu mi-a fost, nu mi-a fost de loc, m-am atașat și mi-a luat multe ore de gândire la asta până să îi pot spune lui Taehyung cuvintele astea, de ce nu accepți asta acum? Critici aș fi putut cere de la oricine, oamenii dabia așteaptă o gaură mică, o oportunitate să scape din ura pe care o au în suflete, de la tine așteptam altceva. "

"Nu te pot susține, nu sunt de acord cu tine, nici cu ce zici, nici cu ce simți, nici cu tine de acum. Am petrecut mulți ani împreună. Chiar aș fi crezut că te cunosc dar ești imprevizibil. Am crezut că ești potrivit pentru Taehyung, că sunteți potriviți unul cu cealalt, că vă veți ajuta reciproc, că vei împiedica prostia asta de ceartă și despărțire dar nu a fost de loc așa, nu știu ce ar trebui să face acum. "

"Nu e nimic Yoongi hyung, până și plastilina se întărește la aer dacă stă prea mult. " Îi răspunde Jungguk creând semne de întrebare în mintea prietenului său.

"Ce insinuezi?" Întreabă el confuz încercând să găsească sigur ceva până la răspunsul lui Jungguk, ceva logic ce nu apărea în mintea lui.

"Eu eram plastilină la început, nu puteam face nimic singur, cred că timpul și oamenii și-au pus amprenta pe mine, acum sunt prea individualist. Nu voi fi niciodată potrivit pentru lumea asta. Oamenii nu mă vor plăcea niciodată, e și normal, fiecare e cu viața lui, dacă eu sunt ok cu ce sunt nu e nevoie să mai fie și altcineva. " Îi explică Jungguk destul de calm și clar că Yoongi să înțeleagă.

"De ce trebuie să fi individualist? Îmi plăcea de tine pentru puterea pe care o aveai și fără să fi o bucată de piatră fără inimă, erai ca naiba de perfect. "

"Perfectul nu există, eram perfect în ochii tăi, pentru mine eram prea jalnic, pentru tata eram prea sensibil, mama mă considera neascultător, depinde de perspectiva, niciodată nu îi voi mulțimi pe toți dar cred că e mai important să fiu eu bine cu mine înainte să fie și alți. "

"Îmi pare rau că am ajuns așa. "

"Oricât de des sau oricât de mulți oamenii ar pleca din viața ta e important ca tu să rămâi lângă tine. Ăsta e motto-ul meu acum, zilele astea sunt mai bine cu mine ca în orice altă zi a mea, nu încercați să schimbați asta, mă simt prea bine să mă mai pot gândi la cât de frumoase erau unele momente din trecut, părțile nașpa sunt mai ușor de memorat, o dată cu perioadele frumoase mi le amintesc și pe cele dureroase în care eram singur când aveam nevoie de oameni. " Jungguk se oprește, respiră puțin și schimbă subiectul pentru a nu duce conversația intr-o direcție și mai greșită. "Și tu te-ai schimbat hyung, inima ta e frumoasa acum, îți pasă și de alți oameni, îți pasă de Jimin, de Tae, până și de mine. " Remarcă el începând să zâmbească subtil.

"Păcat că atunci când au început să mă preocupe pe mine oamenii nu te mai preocupă pe tine. "

"Cine a zis asta? " Lui Jungguk îi pică zâmbetul auzind cuvintele.

"Tu."

"Nu, nu e așa, oamenii mă preocupă încă, crezi că dacă nu mă interesa de Taehyung mă mai despărțeam de el? Împreună nu puteam fi nimic bun, vreau să îl găsesc pe tata și să rezolv din problemele familiei mele, Tae era interesat de mine, nu și de ei, ce ros ar avea să îl pun să facă ceva ce nu îi face plăcere. Am multe lucruri de reparat din trecut înainte să pot fi ce are Taehyung nevoie, pierdeam amândoi timp degeaba dacă continuam așa, oricum totul a fost prea ireal între noi ca să puteam fi păcăliti până la nesfârșit de o iluzie slabă a unei relații fără sentimente normale la mijloc. "

"Eu tot nu te pot înțelege. Nu v-am văzut relația așa.... " Se plânge în continuare Yoongi depășit de explicații.

"Nici nu mă aștept să o faci, nu am nevoie să înțelegi. Noi nu am fost ceva ce un om din afara relației ar putea înțelege, noi am avut la mijloc ceva mai frumos ca iubirea, ce am avut și ce am eu și Taehyung nu poate fi definit cu cuvinte ci cu sentimente, noi vom fi împreună pentru totdeauna chiar dacă tu nu vei înțelege asta. "

În cele din urmă Jungguk renunță și se ridică din locul comfortabil din care vorbise.

"Unde e mama? "

"A plecat după ce ați ieșit voi. A zis că va merge la sora ei mai mică până rezolvi tu și Taehyung cu problemele pe care le-a creat." Îi explică Yoongi mergând spre bucătărie.

"Hyung, ce dracu spui? " Întreabă Jungguk find confuz de-a dreptul și lundu-și lucrurile de pe canapea în grabă. "Ești sigur că asta a spus? " Întreabă el că naiba de agitat.

"Da, sunt sigur, am auzit-o destul de bine când mi-a spus, de ce reactionezi așa? "

"Mama nu are o soră mai mică, nu are nicio soră, a plecat fără să spună unde, ce dracu vrea să facă? " Se răstește Jungguk lund și geaca și ieșind în fugă direct pe ușa.

Mama lui avea ceva în cap, probabil ceva greșit altfel nu ar fi plecat de lângă el într-un astfel de moment fără să anunțe nimic.