🌼I don't like to believe in love🎋TAEGGUK-finalizată

9🌼🎋

Trecuseră deja două zile iar Taehyung continuă să vină la blocul prietenului lui pentru ai căută pe cei doi totuși lucrurile parcă înghețaseră în timp. Înafara faptului că mama și surorile lui chiar placaseră iar timpul lui devenea tot mai plictisitor. Jeongjo decisese să nu își mai arate față zilele astea și doar să își ceară scuze și să mărturisească câte ceva printr-un mesaj.

"Îmi pare rău, de când a murit Jinho nu cred că am mai putut retrăi în totalitate o relație fără să mă simt groaznic. Însă când te-am cunoscut lucrurile se schimbau, mă simțeam bine în jurul tău ba chiar am reușit să accept și ținutul de mână, pozele sau întâlnirile drăguțe pe care le plănuiai, trecusem peste faptul că perechea mea murise și mă împăcam cu gândul că poate tu ești în viața mea cu un motiv, dar eu nu te iubeam defapt, mă foloseam de tine și de efectul tău frumos asupra tuturor oamenilor cum o făcea și el și am ajuns doar să îmi creez minciuni fă să îmi dau seama că te rănesc și pe tine. Nu cred că lucrurile aste vor funcționa, eu voi rămâne mereu cu gândul la el iar tu meriți ceva mai bun ca mine. Am auzit despre puștiul tău de la Jimin, ai grijă de el așa cum ar fi trebuit să fac cu voi doi și fiți fericiți, tu nu meriți nimic rău și probabil nici acel copil nu merită ceva așa rău ca mine, sunt chiar fericit că tu îi ești suflet pereche și nu o persoană rece și rea care să îi facă rău așa cum ți-am făcut eu ție. "

Taehyung citise de câteva ori mesajul pentru a înțelege clar la ce se referă dar pe lângă dezamăgire a fost mândru că Jeongjo recunoștea și încarca să se accepte.

Acum era dinou în casa lui Namjoon privind fugitiv pe geam ca să vadă dacă dă de cei doi totuși strada era doar aglomerată că i  fiecare zi lipsită de prezența celor doi.

"Dacă tot vrei să îl vezi așa de mult de ce nu mergem să ciocănim la ușa prietenului lui? "  Sugerează Namjoon văzând ne interesul prietenului său pentru ceva mai mult ca poveste din spatele celor doi.

"Sunt doar curios, tatăl lui părea chiar rău iar el...el chiar e un copil, dacă au pățit ceva? " Întreabă el destul de neașteptat pentru Namjoon.

"Nu ți-a mai păsat așa tare de ceilalți până acum, pare că începi să redevi afectuos. " Îl tachineaza el dar Taehyung era de mult plecat din conversație încercând să distingă silueta din fața clădirii urmând apoi să coboare.

Yoongi stătea pe scara din fața blocului fumând și privind pe telefon destul de neatent cât să treacă cu vederea inclusiv pași băiatului.

"Ești Yoongi, nu-i așa? " Întreabă Taehyung cum ajunge în dreptul lui. Iar Yoongi îl privește acum confuz "Nu ne cunoaștem dar se poate să fi auzit zilele trecute discuția ta, a prietenului tău și a tatălui lui și se poate să fi aflat zilele trecute că prietenul tău îmi e suflet pereche. " Continuă Taehyung știind deja că celălalt urma să întrebe dacă se cunosc.

"Omule, cei cu tine? Ce treabă ai cu Jungguk și care e motivul pentru care ne-ai ascultat convorbirea? "

"Îți voi explica dacă îmi explici și tu după ce vreau să știu. " Yoongi acceptă. "Bărbatul ăla venise tot drumul în spatele meu într-un mod ciudat așa că aveam de gând să scap cât mai repede de el, am grăbit pasul și se pare că am ajuns la clădire înaintea lui, am trecut pe lângă voi doi iar ochii mei au luminat deci m-am oprit mai în spate să văd care e treaba cu voi dar apăruse bărbatul ciudat așa că am fost prea curios să mai plec. Ce s-a întâmplat cu Jungguk după acea zi? El nu am mai venit aici... "

"Tatăl lui e nebun, ai putut vedea asta de zilele trecute, habar nu am ce se petrece cu moșul ăla. Jungguk nu îmi răspunde la apeluri și nu pot da de el nici pe net, mama lui nu mi-a zis nimic mai mult decât că e acasă deci nu am decât să sper că el e ocupat sau supărat din vreun motiv deși asta nu s-a întâmplat până acum. Nu m-ar mira dacă Jeon ar fi scos-o pe mama lui Jungguk de acolo și i-ar fi făcut lecții despre e fi oribil ca el  însă prefer să cred că e prima variantă. "

"Nu ar fi mai bine dacă ai merge să verifici. " Îi propune Tae hyung dar Yoongi strâmbă din nas imediat.

"Chiar dacă aș ajunge până la ușă nu m-ar lasă nimeni să intru. Moșul e dus iar doamna Jeon e doar supusă. E trist dar trebuie să acceptăm. "

"H-hyung, tata a luat-o pe mama și a plecat. " Cel mic despre care cei doi vorbeau întrerupe discuție și îi șochează pe cei doi cu față lui drăguță plină cu lacrimi. " Nu am vrut să merg cu el la depozit pentru a-mi arăta niște căcaturi așa că doar a zis că voi regreta și a luat-o pe mama fără să mai spună ceva... Dacă se va întâmpla ceva rău... " Cel mic se asează trist pe scară lângă cei doi și continuă să vorbească. "A spus multe în astea două zile dar nu l-am luat prea tare în seamă, l-am lăsat să vorbească totuși e așa ciudat în cât a zis la un moment dat că va mută mormântul fratelui meu doar pentru a nu mai putea merge mama la el să plângă ca  proastă acolo. Ce e normal în asta? Ce face mama e ok dar să se comporte așa e mai rău decât era cândva. A zis că o va aduce pe mama ta că să învețe și a mea câte ceva de la ea, tu îți dai seama cât a înnebunit, cum rezolv asta? " Întreabă băiatul în continuare dar de dată asta mult mai nervos.

Taehyung era atent la ce spune cel mic cât Yoongi încă încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat cu prietenul lui.

"Ce ți-a făcut zilele astea? "

"Am stat acasă, mi-a spus despre firmă, despre arme și despre angajați nu am ieșit din cameră însă mama venea noapte după ce se culca pentru a-mi aduce mâncare și pentru a vorbi. Nu a fost așa rău totuși el nu doarme acasă des, îți zic de dată asta chiar a înnebunit de tot, habar nu am ce e greșit cu el dar mama e acum acolo undeva cu el și asta nu va aduce nimic bun. Trebuie să mă ajuți."

"Tatăl tău vorbea zile trecute despre transforma ta într-un om rău iar una din variantele pe care le lua în calcul era uciderea mamei tale deși părea că renunțase la idee probabil încearcă să te joace pe degete acum folosindu-se de ea dar nu cred că îi va face ceva..."Sugerează Taehyung iar Yoongi doar aprobă cu o mișcare de cap.
Nu poate să îi permită monstrului să se joace așa cu Jungguk.