"Nu cred că pot face asta, nu te pot susține și ajuta într-un plan cu care nu sunt de acord, nu am fost învățat să fac asta, nici nu aș vrea să o pot face, îmi încalcă multe principi, chiar ți-aș fi fost de ajutor dacă mi-ar fi plăcut ideea voastră și mi-aș fi dorit cu adevărat să particip. " Taehyung continua discuția cu propriile argumente și păreri urmărind în de aproape tot ce se putea citi pe fața lui Jungguk.
"Îmi doresc ca noi să fi putut există măcar ceva timp ca un cuplu real. " Șoptește cel mai mic după câteva momente în care doar a privit spre picioare și a regândit situația, lui îi suna a despărțire, îi suna a durere și regret care va urma dacă lasă lucrurile așa dar nu putea schimba sau evita o despărțire ca asta, o despărțire reală în centrul căreia s-au pus la bătaie sentimente.
"Am fost mai mult decât un cuplu, am fost remediu, cine mai merge la școală atunci când e în vacanță sau cine mai merge la medic atunci când e sănătos? Cred că noi am fost un cuplu mai special, ai fost prima și singura persoană cu care am putut vorbi sincer si deschis despre familia mea, mai ales despre părinți noștri, chiar mi-ai fost de ajutor dar lucrurile obișnuiesc să aibă și final." Îi răspunde Tae după ce și-a căutat atent cuvintele ca să nu spună ceva mai mult decât greșit.
"Asta sună a rămas bun. "
"Poate este unul. Nu cred că vom mai fi vreodată la fel, ne-am schimbat unul pe altul, conversația asta, inclusiv ce am auzit mai devreme între tine și mama ta mă vor schimba, îmi vor schimba gândirea și nu cred că mai pot fi la fel, ziua de azi va deveni mereu o piedică între noi fie între noi ca relație sau noi doar ca prieteni. "
"Chiar vrei sfârșitul nostru? Eu sincer nu vreau să mă gândesc la asta, a durat prea puțin ca să putem termină așa repede. " Jungguk își ridică iar privirea din pământ și încearcă să se prindă de ori ce posibilă idee sau argument care să le repare relația aflată în ultimele ei momente de viață.
"Înafara de conversați noi nu am avut altceva, e prea mult numit sfârșitul relației noastre. Probabil a fost vina mea." Taehyung continuă să spună ceea ce crede doborând toate sentimentele lui Jungguk datorită calamități și a hotărâri din voce.
Nu va fi în avantajul nici unuia dacă s-ar fi certat in acea zi și nu ar fi spus totuși în mod sincer ce cred așa că cei doi continuă să aibă o altă discuție plină cu sentimente și păreri ca toate cele de până acum.
"De ce zici asta? " Jungguk decide să întrebe în cele din urmă ne reușind să găsească singur un răspuns logic la întrebare.
"M-ai făcut să nu mai cred în iubire probabil tot atunci am învățat și cum să nu mai fac asta. "
" Mă doare când îmi vorbești așa, inima mea bate prea tare, e speriată, bate ca și cum nu ar mai putea să o facă după. Nu vreau asta, nu mai vreau să aud ce spui, mă doare prea tare. " Se plânge cel mic așezându-se acum pe bordură pentru a se liniși.
"E normal ca adevărul să doară, asta face el, ești mai puternic de atât, Yoongi și tatăl tău te-au crescut ca să fi un om puternic rezistent la acest gen de cuvinte, ce sa întâmplat cu acea Jungguk modelat de ei? "
"Nu a existat probabil niciodată. "
"Nu e adevărat, a existat, dacă nu ar fi existat tu nu ai fi supraviețuit, ai trăit o viață de căcat, nu ori ce om ar fi rezistat la asta. "
"Putem doar să fim la fel ca ieri? "
Întreabă Jungguk mai mult decât disperat."Nu, nu putem, eu nu pot, pot trăi cu tine, chiar pot face asta, voi ajunge inevitabil să te iubesc dacă voi continua să stau lângă tine dar nu mă pot adapta familiei tale, nu pot sta pe lângă mama ta și să mă prefac fericit și nu pot fi într-o continuă luptă cu tatăl tău, ar fi greșit pentru mine și pentru viață mea dacă aș dedica-o în totalitate vieți tale. "
CITEȘTI
🌼I don't like to believe in love🎋TAEGGUK-finalizată
Fanfiction✧・゚: *✧・゚:*Taegguk✧・゚: *✧・゚:* ⋇⋆✦⋆⋇ .・゜-: ✧ :-𝙵𝚊𝚗𝚏𝚒𝚌𝚝𝚒𝚘𝚗-: ✧ :-゜・. [🌿]"De ce plângi de fiecare dată când te sărut și ating?" (🕊)"Pentru că îți simt iubirea. " [🎋]"Un sărut nu înseamnă iubire, Taehyung. " (🌼)"Da...