Totul e dărâmat
Camera, lucrurile, inima mea.
Totul e împrăştiat
Scrisorile, foile, pozele
Doar unele mă atrag,
Mă aproprii, citesc,
Mă întristez,
Sunt distrusă..
Văd lumina,
Dar îmi displace.
În inima mea e întuneric
Aşa că:
Ce rost are să fie lumină?
Mă enervez
Şi nu vreau să mă calmez.
Mi-au făcut rău,
M-au rănit, m-au schimbat..
O să o plătească
Pentru "prietenia" oferită.
CITEȘTI
Stardust
SpiritualFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
