Îmi lipseşte vara, îmi lipsesc acele seri în care stăteam afară, gândindu-mă la tine, ascultând muzică şi privind cerul plin cu lumini micuţe. Îmi lipsesc şi acele ploi de vară, mai ales care începeau noaptea, mă gândeam la noi, la noi doi, care de fapt, nu există. Mă simţeam mereu vulnerabilă, dar mă linişteam stând afară, indiferent că era mai răcoare sau nu. Eşti precum steaua mea, departe, dar care străluceşte în continuare.
CITEȘTI
Stardust
EspiritualFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
