Am nevoie de ceva care să mă acopere, am nevoie de cineva care să mă facă fericită. Dar nu caut şi nu strig. Nu vreau să par singuratică şi că nu îmi ajunge ce am. Nu am multe şi nu suport să îi văd pe alţii fericiţi. Vreau şi eu nişte momente care să mă facă să zâmbesc, nu să regret. Am nevoie de cineva pe care să îl iau de mână şi să îi zâmbesc. Am nevoie de ceva care să nu mă mai facă tristă. Vreau să fiu bine, dar probabil nu voi fi. Nu vreau să fiu tristă, dar deja sunt. Aşa am fost de când s-a schimbat ceva. Dar tot mă gândesc că poate dacă fac ceva, viaţa mea se va schimba. Totuşi încep să cred că acest moment nu va mai apărea. E trist să aştepţi atâta timp degeaba, să faci ceva şi să fie fără rost. E păcat, mare păcat să îţi iroseşti timpul. Suferi, suferi când plângi şi aştepţi momentul ca cineva să îţi şteargă lacrimile şi să te îmbrăţişeze. Asta e viaţa, acestea sunt sentimentele.
CITEȘTI
Stardust
SpiritualFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
