Ai zis că vom lupta împreună. Că vom alerga şi vom învinge răul. M-ai lăsat singur. M-ai lăsat să pierd. Ai zis că am onoare, dar oamenii îmi zic că sunt prost. Ai zis că vom lupta toată viaţa. Dar m-ai minţit. Viaţa e banală de când ai dispărut. Ai zis că vom călători, că vom dormi în aer liber, că vom împrăştia binele, dar încă nu ştiu ce e binele. Nu mi-ai zis, iar eu nu am mai aflat. Lumea e crudă, viaţa mea e un eşec. Ai zis că vom fi nişte războinici. Dar m-ai lăsat cu ochii în soare. Prietenii m-au lăsat, tu m-ai lăsat, sunt singur, din cauza ta! Sunt nervos, sunt disperat. Sunt înconjurat de nişte oameni ciudaţi, îmbrăcaţi în gri. Îmi vine să râd. De lume, de tine, de mine. Ai plecat ca un laş şi nu m-ai învăţat nimic, nu m-ai învăţat cum să supravieţuiesc, cum să o iubesc pe ea, doar pe ea, o singură fată. Te urăsc. Pentru tot ce ai făcut cu mine. Te urăsc.
CITEȘTI
Stardust
ДуховныеFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
