Ştiu, m-am îndepărtat, m-am schimbat, nu mai sunt eu, cea de dinainte. Mă ascund în propria umbră, nu mai spun totul, simt si ştiu că nu îţi pasă asta, nu îţi pasă ce zic şi ce fac mereu. Îmi înrăutăţeai starea, mă vindecam greu doar din cauza ta. Trecutul mă afecta, mai ales el şi amintirile triste, rele, dureroase. Am trecut singură peste asta. Ai vrut să mă schimb. Iată. Uite ce ai făcut, uite ce ai schimbat. Am făcut o "ajustare", era nevoie. Acum mă enervez şi mai uşor ca înainte, păstrez tristeţea şi durerea doar pentru mine, tot ce gândesc şi tot ce văd la fel, dar eram obişnuită să îţi zic. Încă mă trezesc vrând să îţi zic ce am făcut, ce simt, ce am văzut, dar renunţ. Îmi amintesc de promisiunea făcută pentru mine. Dar m-am obişnuit cu asta. Aşa că, îmi pare rău dacă vrei să o aduci înapoi pe vechea eu, dar asta nu se va întâmpla. Nu mă mai schimb şi nici nu am făcut-o doar că ai zis tu. Trebuia să te fi gândit la consecinţe.
CITEȘTI
Stardust
SpiritualFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
