Stai şi te uiţi la stele. Şi te gândeşti. Crezi că viaţa lor e frumoasă, că e magnific să fi o stea. Doar pentru că mulţi oameni le oferă atenţie. Dar te înşeli. Nu e frumos să fi o stea. Trebuie să faci tot posibilul să trăieşti cât mai mult, să stai pe cer şi să priveşti totul, în timp ce străluceşti. În continuu. Tu te afli pe cer, mereu, doar că ziua nu te vezi, nu ai atâta putere să străluceşti mai mult decât soarele. Nu poţi să te lupţi cu el pentru victorie. Mai ales că, nu vei putea câstiga. Dar, totuşi, e frumos să priveşti totul de sus, dar e greu. Şi e greu când moare câte o stea. Când apare o stea căzătoare sau cometele. Dar totuşi, mai e ceva frumos. Să stai să priveşti bolta cerească. Chiar există ceva frumos în a fi o stea, dar totuşi, nu ai cum să fi o stea. Nu ai putut, nu poţi şi nu vei putea să fi şi să ai atâta atenţie, să vezi atâta lume cum te priveşte. Destinul tău e să fi un om şi să respiri acest aer. Să mergi prin labirintul, prin nivelele, etapele vieţii. Până pierzi. Şi mori.
CITEȘTI
Stardust
SpiritualFiecare om îşi alungă suferinţa, tristeţea, durerea, cumva. Unii cu ajutorul lacrimilor, alţii prin compunerea poeziilor, a cântecelor sau prin alte moduri. Dar eu, doar scriu pe o foaie nişte cuvinte, le leg şi formez propoziţii. Şi uşor mă "însănă...
